Deși termenul de „contract prenupțial” este tot mai des întâlnit în România, legislația românească nu reglementează un act cu această denumire. Echivalentul juridic este convenția matrimonială, documentul prin care viitorii soți sau soții pot stabili regimul matrimonial care le va guverna raporturile patrimoniale pe durata căsătoriei.
Potrivit Codului Civil, în lipsa unei convenții matrimoniale se aplică automat regimul comunității legale. Acesta presupune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, bunuri comune. Prin încheierea unei convenții matrimoniale, soții au însă posibilitatea de a opta pentru un alt regim matrimonial, în limitele prevăzute de lege.
Convenția matrimonială, echivalentul contractului prenupțial
În România, convenția matrimonială este un act autentic prin care viitorii soți sau soții aleg regimul matrimonial aplicabil relațiilor lor patrimoniale.
Codul Civil reglementează trei regimuri matrimoniale:
• comunitatea legală, care se aplică automat dacă nu este încheiată o convenție matrimonială;
• separația de bunuri;
• comunitatea convențională, care permite soților să stabilească reguli proprii privind administrarea și împărțirea anumitor bunuri, cu respectarea limitelor impuse de lege.
Convenția matrimonială nu poate cuprinde clauze care încalcă principiul egalității dintre soți, drepturile și obligațiile părintești sau normele privind moștenirea legală.
Ce presupune separația de bunuri
Regimul separației de bunuri înseamnă că fiecare soț rămâne proprietarul exclusiv al bunurilor pe care le deține înainte de căsătorie, precum și al celor dobândite ulterior în nume propriu.
Fiecare dintre soți își administrează și dispune în mod liber de propriul patrimoniu, fără ca bunurile să devină automat comune. Totuși, acest regim nu îi exonerează de obligația de a contribui la cheltuielile căsătoriei și la întreținerea familiei, în conformitate cu prevederile Codului Civil.
Separația de bunuri este aleasă frecvent de persoanele care dețin afaceri, au un patrimoniu semnificativ înainte de căsătorie sau își doresc o delimitare clară a bunurilor fiecăruia.
Cum se încheie convenția matrimonială
Convenția matrimonială trebuie încheiată în formă autentică, în fața unui notar public, în caz contrar fiind lovită de nulitate absolută. Documentul poate fi semnat atât înainte de căsătorie, cât și în timpul acesteia.
Dacă este încheiată înainte de căsătorie, convenția produce efecte din momentul oficierii căsătoriei. În schimb, dacă este semnată după încheierea căsătoriei, aceasta produce efecte de la data stabilită de soți sau, dacă nu este prevăzut un astfel de termen, de la data autentificării notariale.
După autentificare, notarul înscrie convenția în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale, iar existența acesteia este menționată și pe actul de căsătorie, pentru a fi opozabilă terților.
Specialiștii recomandă ca alegerea regimului matrimonial să fie făcută după o analiză atentă a situației patrimoniale a viitorilor soți, deoarece efectele convenției pot influența atât administrarea bunurilor pe durata căsătoriei, cât și împărțirea acestora în cazul divorțului sau al încetării căsătoriei.
