Pregătirea personalului care îngrijește vârstnicii rămâne deficitară, în condițiile în care formarea profesională este fragmentată, inegală și adesea redusă la îndeplinirea unor obligații administrative. Un raport al Băncii Mondiale, realizat pentru proiectul ADAPT al Ministerului Muncii, arată că există un decalaj major între importanța acordată pregătirii profesionale și accesul real al angajaților la cursuri.
Studiul s-a bazat pe chestionare și focus-grupuri la care au participat manageri și specialiști din DGASPC, DAS, SPAS, servicii sociale private, îngrijitori informali, reprezentanți ai mediului academic și furnizori de cursuri.
Deși managerii DGASPC acordă formării profesionale un scor mediu de 9,71 din 10, iar cei din DAS/SPAS un scor de 9,28, situația din teren arată o lipsă de planificare și de acces la programe de pregătire.
Astfel, doar 38,3%, respectiv 18 din 46 de DGASPC-uri respondente, aveau un plan de formare pentru perioada 2026–2027. În același timp, 36 de DGASPC-uri nu au organizat niciun curs dedicat îngrijirii vârstnicilor pentru propriul personal în ultimii doi ani.
La nivel local, situația este la fel de îngrijorătoare. Din cei peste 20.600 de angajați ai DAS/SPAS, doar 18% – adică 3.755 de persoane – au participat la cursuri în perioada 2024–2025.
Pe categorii profesionale, au beneficiat de instruire doar 29% dintre asistenții sociali, 17,4% dintre asistenții medicali comunitari și mai puțin de 15% dintre asistenții personali profesioniști.
Raportul arată că formarea profesională este, în multe cazuri, una reactivă, organizată pentru acreditări, licențieri sau controale, și mai puțin bazată pe o evaluare reală a nevoilor angajaților și ale beneficiarilor.
Paradoxal, prioritățile indicate de manageri sunt chiar cele care țin direct de siguranța persoanelor vârstnice. Prevenirea căderilor a primit un scor de 9,21 din 10, iar sprijinul fizic și mobilitatea au depășit 9,25 din 10, printre priorități aflându-se și instruirea în acordarea primului ajutor.
Nevoile de formare identificate în studiu sunt împărțite în patru mari direcții. Prima vizează îngrijirea și sănătatea, cu teme precum prevenirea căderilor, mobilitatea, primul ajutor, nutriția, igiena și gestionarea urgențelor. O a doua direcție este comunicarea și sprijinul emoțional, inclusiv adaptarea la declinul cognitiv, gestionarea comportamentelor dificile, relația cu familia și prevenirea abuzurilor.
Tot mai importante sunt și competențele digitale, de la utilizarea registrelor electronice și documentare până la folosirea responsabilă a inteligenței artificiale, în special în cazul personalului administrativ. O altă categorie importantă este cea a competențelor de management, precum evaluarea nevoilor, colaborarea interinstituțională, planificarea și transferul de cunoștințe.
O problemă aparte este reprezentată de îngrijitorii informali, considerați o categorie vulnerabilă, neintegrată în sistem și cu acces redus la sprijin și instruire. Aceștia ajung, uneori, să administreze tratamente sau să gestioneze urgențe învățând din propria experiență sau de pe internet.
Raportul recomandă pentru această categorie module scurte, practice și flexibile, pe teme precum igiena, demența, administrarea medicației și drepturile beneficiarilor, astfel încât îngrijitorii să poată învăța fără să fie nevoiți să lase persoana vârstnică nesupravegheată.
Lipsa banilor rămâne principalul obstacol în calea formării profesionale. Problema a primit un scor de 9,43 din partea managerilor DGASPC și 8,99 din partea celor din DAS/SPAS. Aproximativ un sfert dintre angajați își plătesc singuri cursurile: 27% în DGASPC și 26% în DAS/SPAS.
Există și probleme de organizare. 32,6% dintre angajații din DGASPC și 22,3% dintre cei din DAS/SPAS spun că angajatorul nu le oferă suficiente oportunități de formare, iar peste 21% reclamă faptul că programele de instruire se suprapun cu programul de lucru.
La toate acestea se adaugă criza de personal. Aproape 16% dintre posturile din DAS/SPAS sunt vacante, iar 23 de servicii sociale din mediul rural funcționează fără niciun angajat.
Calitatea cursurilor reprezintă, la rândul său, o problemă. Oferta este deseori insuficient adaptată activității practice, iar accentul cade mai degrabă pe obținerea unei diplome sau bifarea unei obligații decât pe dobândirea unor competențe reale.
Raportul Băncii Mondiale recomandă trecerea la un sistem național, predictibil, de dezvoltare profesională. Printre soluțiile propuse se numără crearea unui program integrat, cu o curriculă comună, dar adaptată fiecărui rol profesional, precum și extinderea formelor flexibile de învățare – online, video, hibrid și prin mentorat.
Prin proiectul ADAPT, Ministerul Muncii își propune să pregătească peste 6.300 de specialiști, îngrijitori informali și voluntari și să sprijine 50 de servicii publice sociale în dezvoltarea unor activități inovatoare, în condițiile în care cererea pentru servicii de îngrijire a persoanelor vârstnice este în continuă creștere.
