Monica Althamer, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății și actual director de program în cadrul Fundației Metropolis, a relatat cazul unei femei însărcinate care, la 12 săptămâni de sarcină, a aflat că fătul prezintă o malformație minoră tratabilă.
Medicul ginecolog a observat o vezică urinară mărită (megavezică) și a recomandat un consult de medicină materno-fetală. Afecțiunea poate fi tratată intrauterin prin montarea unui șunt vezico-amniotic, procedură ce trebuie realizată, conform experților europeni, între săptămânile 11 și 16 de sarcină. Fără intervenție, presiunea poate afecta rinichii fătului și poate reduce lichidul amniotic, esențial pentru dezvoltarea plămânilor.
Familia a cerut informații despre opțiunile de tratament și a luat legătura atât cu un navigator de pacienți, cât și cu un specialist german, profesorul Thomas Kohl, care a subliniat urgența intervenției. Cu toate acestea, părinții au decis să încerce mai întâi realizarea procedurii în România și s-au deplasat la Spitalul Filantropia din București.
Acolo, potrivit relatării, s-au confruntat cu o experiență dificilă: tatăl nu a fost lăsat să însoțească pacienta, iar femeii i s-a cerut să lase telefonul și obiectele personale în altă cameră. În timpul consultației, mai multe persoane și-au exprimat opiniile, fiind menționate și alte posibile probleme, fără a i se oferi explicații clare.
Deși pacienta a cerut detalii despre procedură, experiența medicilor și șansele reale, nu a primit răspunsuri concrete. I s-a spus că intervenția ar putea fi realizată peste două săptămâni, condiționată de efectuarea unei amniocenteze, investigație invazivă care ar fi întârziat tratamentul. Pacienta a refuzat această condiționare.
De asemenea, femeia a solicitat documentele necesare pentru obținerea Formularului S2, care permite tratamentul într-un alt stat UE în cazul în care acesta nu poate fi efectuat la timp în țară. În locul unei scrisori medicale detaliate, a primit doar un raport scurt, care menționa exclusiv megavezica.
În aceste condiții, familia a decis să plece în Germania, unde a achitat costurile intervenției, de aproximativ 13.000 de euro. Ajunși acolo în perioada Paștelui catolic, pacienta a fost internată de urgență, iar procedura de montare a șuntului a fost realizată a doua zi cu succes.
Ulterior, directorul medical al spitalului din București ar fi contactat-o pe pacientă, exprimând nemulțumiri legate de o sesizare făcută de aceasta și sugerând că tratamentele din străinătate ar fi „experimente”.
Medicul german care a efectuat intervenția a descris consilierea primită de pacientă în România drept „extrem de slabă”, subliniind că informațiile despre tratament sunt publice și accesibile în literatura medicală. Acesta a precizat că evoluția fătului este favorabilă, dacă șuntul rămâne corect poziționat și sunt menținute condițiile necesare dezvoltării.
Pacienta s-a întors ulterior în România, iar medicii i-au transmis urări de bine pentru continuarea sarcinii.
