Judecătoarea Cornelia Olteanu, președinta Tribunalului Argeș, a propus introducerea prin lege a conceptului de „căsătorie pe durată determinată”, de exemplu pe 5 sau 10 ani, potrivit Libertatea. Ideea vine ca o alternativă la căsătoria tradițională, care nu presupune un termen limită.
În viziunea sa, expresia „până când moartea ne va despărți” ar putea fi interpretată nu doar ca moarte fizică, ci și ca „moartea sufletului relației”, adică momentul în care dispar respectul, încrederea și iubirea. Judecătoarea consideră că modelul clasic de căsătorie nu mai reflectă realitățile actuale.
Aceasta atrage atenția că unele cupluri continuă relații tensionate sau chiar violente, invocând protecția copilului, dar în realitate fiind influențate de teama de divorț, stigmatizarea socială, singurătate sau lipsa curajului de a încheia relația. În opinia sa, căsătoria pe termen limitat nu ar trebui privită ca o alternativă la concubinaj, ci la căsătoria tradițională, având rolul de a reda valoarea morală și spirituală a acestei forme de conviețuire.
La expirarea termenului stabilit, soții ar avea mai multe opțiuni: să reînnoiască mariajul pentru o nouă perioadă printr-o cerere la Starea Civilă, să continue relația în concubinaj sau parteneriat civil, să opteze pentru o căsătorie pe termen nelimitat sau să se despartă.
Ideea a fost inspirată din experiența sa de 16 ani ca judecător, precum și din datele Institutului Național de Statistică, care arată scăderea numărului de căsătorii și creșterea numărului de copii născuți în afara căsătoriei. De asemenea, ea a invocat dificultatea procedurilor de divorț, creșterea numărului de ordine de protecție emise în Argeș și impactul negativ al divorțului asupra copiilor, inclusiv expunerea publică a părinților și trauma emoțională.
Judecătoarea susține că, într-un astfel de sistem, copiii ar putea percepe încetarea relației părinților nu ca pe un eșec, ci ca pe un mecanism de protecție socială în situații de conflict sau violență, ca pe o consecință firească a expirării unui contract civil și ca pe o etapă normală în evoluția relațiilor de familie. Ea descrie divorțul ca fiind „cea mai dureroasă competiție a vieții”, în care nu există câștigători, iar orgoliile afectează atât demnitatea soților, cât și echilibrul copiilor.
În același timp, caracterul limitat al căsătoriei ar putea duce la o responsabilizare continuă a partenerilor. Fiecare ar deveni mai atent la propriul comportament, la relația cu partenerul și copiii și ar evita indiferența generată de confortul unei relații sigure. De asemenea, ar putea conștientiza mai ușor dacă nu sunt apreciați sau dacă relația nu mai are fundamentul emoțional inițial.
În concluzie, Cornelia Olteanu consideră că o căsătorie nu se degradează din cauza existenței unui termen, ci dimpotrivă, riscă să se „prăfuiască” atunci când devine prea sigură, iar angajamentul inițial este uitat, relația stingându-se treptat prin lipsa gesturilor și a implicării.
