În ultimul an, Inspectoratul Școlar Timiș se confruntă cu un val tot mai mare de reclamații. Nu neapărat pentru că au crescut problemele, ci pentru că petițiile pot fi redactate mult mai ușor cu ajutorul inteligenței artificiale. Textele sunt corect scrise, bine organizate, însă adesea foarte asemănătoare între ele.
Un funcționar explică situația: „Sunt 55 de petiții în lucru, iar doar ieri au fost înregistrate încă 7.” Angajații instituției sunt nevoiți să gestioneze zilnic un număr tot mai mare de sesizări, observând un tipar clar în modul în care acestea sunt redactate.
Practic, persoanele care înainte întâmpinau dificultăți în formularea unei plângeri oficiale au acum un sprijin în inteligența artificială. Dacă în trecut o reclamație scrisă de mână presupunea timp de gândire și formulare atentă — ceea ce îi descuraja pe unii — acum același proces este rapid și simplu: se introduce un prompt, iar textul este generat instant și arată impecabil.
Totuși, odată ajunse la instituții, diferențele dintre textele redactate tradițional și cele generate cu ajutorul AI dispar. Fiecare sesizare trebuie analizată individual și primește obligatoriu un răspuns oficial redactat de o persoană.
Pe de altă parte, inteligența artificială este deja utilizată frecvent și în alte contexte. Un tânăr implicat într-o asociație de voluntari spune: „Facem cereri la universitate și folosim AI destul de des. Noi facem schița, iar AI-ul se ocupă de formulare și structură.”
Specialiștii atrag însă atenția asupra unui risc mai puțin vizibil: utilizarea excesivă a acestor instrumente poate duce la o diminuare a capacității cognitive. Psihologul Adina Burghel explică faptul că „creierul funcționează ca un mușchi. Dacă delegăm constant gândirea, argumentarea și analiza către un algoritm, ne pierdem treptat abilitatea de a gândi critic și de a rezolva probleme. Pericolul nu este că AI devine prea inteligent, ci că noi devenim prea confortabili.”
Conform statisticilor, 6 din 10 români folosesc ocazional inteligența artificială.
