Pachetul de reguli privind evaluarea riscului seismic urmează să fie optimizat, iar în paralel vor fi îmbunătățite programele de investiții dedicate clădirilor, planificării teritoriale și elaborării strategiilor de dezvoltare la nivel local, județean, regional și național.
În acest context, va fi aprobată Metodologia privind elaborarea hărților de risc seismic, indicativ RTC 18-2026 (atașată la finalul știrii). Noua reglementare stabilește modul unitar de elaborare a hărților de risc seismic, proces care până acum s-a realizat pe baza unor metodologii diferite, generând dificultăți atât în etapa de avizare, cât și în integrarea acestora în sistemele GIS din cadrul Observatorului teritorial național.
Metodologia va fi aplicată în analiza riscului seismic pentru populațiile de clădiri, indiferent de funcțiunea acestora, precum și la elaborarea hărților de risc seismic pentru unitățile administrativ-teritoriale (UAT) de nivel IV și III și la nivel național.
Documentul standardizează procesul de elaborare, forma, conținutul și etapele de avizare și aprobare a hărților de risc seismic. Totodată:
– integrează datele privind hazardul seismic, expunerea, fragilitatea și vulnerabilitatea clădirilor;
– creează un sistem funcțional de generare și utilizare a datelor referitoare la riscul seismic, în vederea sprijinirii planificării intervențiilor, reducerii riscurilor și fundamentării deciziilor privind investițiile publice și private.
Hărți de risc seismic
Hărțile de risc seismic sunt realizate prin integrarea informațiilor despre hazard, expunere și fragilitate/vulnerabilitate și vor fi elaborate utilizând Sisteme Informaționale Geografice (GIS), care permit corelarea și suprapunerea straturilor de date într-o bază unitară.
Analiza riscului seismic are ca obiectiv cuantificarea gradului de avariere estimat al clădirilor și a pierderilor economice directe produse în urma unui cutremur.
Clădirile sunt încadrate în tipologii structurale, stabilite pe baza caracteristicilor esențiale: materialul structural, anul construcției, regimul de înălțime și modul de alcătuire al sistemului structural. Pentru fiecare tipologie, metodologia prevede modalități de determinare a fragilității seismice.
Determinarea expunerii seismice a elementelor aflate la risc se bazează pe datele existente în bazele autorităților, pe evaluări vizuale rapide și/sau pe informații colectate din teren.
Analiza riscului seismic presupune existența unor informații de bază privind fondul construit, precum și date despre mișcările seismice așteptate ale terenului pentru fiecare UAT. În acest proces sunt utilizate cutremure de scenariu convenționale, care nu reprezintă predicții ale unor evenimente reale, ci instrumente pentru modelarea pierderilor economice directe.
Hărțile de risc seismic au un rol strategic, contribuind la planificarea teritorială, fundamentarea politicilor publice și prioritizarea investițiilor. În schimb, expertiza tehnică realizată conform codului de proiectare P100-3 are un rol operațional, tehnic și juridic, fiind singurul instrument prin care o clădire poate fi încadrată într-o clasă de risc seismic și pot fi stabilite măsuri de intervenție structurală.
De asemenea, aceste hărți stau la baza deciziilor autorităților în domeniul planificării teritoriale, urbanismului, construcțiilor și gestionării situațiilor de urgență generate de cutremure. Ele pot fi integrate în documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism (PATJ, PATZ, PUG, PUZ, PUD), în planurile județene de analiză și acoperire a riscurilor, pe platformele naționale de monitorizare a riscurilor, precum și în campanii de informare publică și programe de instruire pentru situații de urgență.
