Intrarea în vigoare, la 28 iulie 2025, a Legii nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare a readus în atenția publică una dintre cele mai sensibile teme: modul în care statul intervine asupra veniturilor pensionarilor și limitele până la care poate merge politica de austeritate atunci când afectează o categorie socială vulnerabilă. Potrivit avocatului Roxana Tudose, partener în cadrul Cliza Law Office, decizia Guvernului de a aplica contribuția la sănătate (CASS) pentru pensiile care depășesc 3.000 de lei contravine principiului contributivității și ar putea fi declarată neconstituțională, notează Mediafax.
Modificările aduse Codului fiscal prin Legea nr. 141/2025 reintroduc, într-o formă nouă, obligația pensionarilor cu venituri mai mari de 3.000 de lei de a achita CASS pentru segmentul care depășește acest prag. Astfel, începând cu 1 august 2025, casele de pensii rețin 10% din suma ce trece peste acest nivel, ceea ce determină o reducere a pensiei nete pentru sute de mii de persoane.
Această măsură nu este izolată, ci continuă demersuri anterioare ale statului de a identifica resurse suplimentare în zona pensiilor. Până în decembrie 2021, legislația era clară: pensiile nu erau supuse CASS. Situația s-a schimbat în 2021, odată cu OUG nr. 130/2021, care introducea plata CASS pentru pensiile ce depășeau 4.000 de lei. Curtea Constituțională a declarat însă neconstituționale aceste dispoziții prin decizia nr. 650/2022, considerând că măsura încalcă principiile egalității, proporționalității și dreptului de proprietate asupra pensiei.
Cu toate acestea, Legea nr. 141/2025 reia același mecanism, coborând pragul la 3.000 de lei și prezentând măsura drept una necesară într-un context economic dificil. În fapt, efectul imediat este diminuarea veniturilor pentru persoanele care depind exclusiv de pensie, iar cei cu venituri apropiate de prag sunt printre cei mai afectați: reținerea de 10% pare redusă, dar, în timp, impactul asupra bugetului personal este considerabil.
În plus, măsura contravine principiului contributivității, consacrat prin Legea nr. 360/2023, potrivit căruia pensia trebuie să reflecte contribuțiile plătite de-a lungul activității profesionale. Prin aplicarea unei taxe suplimentare celor care au contribuit mai mult, statul ajunge, în practică, să penalizeze exact acele persoane care au avut un aport ridicat la sistemul public. Situația este evidentă în cazul celor care au lucrat în condiții speciale, precum minerii, ale căror pensii sunt acum diminuate printr-un mecanism asemănător celui anulat de CCR în 2022.
Reglementarea introduce o diferențiere incorectă între beneficiarii sistemului public de pensii, încălcând art. 16 alin. (1) din Constituție, care garantează egalitatea în fața legii. Prin aplicarea CASS doar pentru pensiile peste 3.000 de lei, statul creează o discriminare între persoane aflate în aceeași situație juridică, transformând contribuția de sănătate într-un veritabil impozit suplimentar.
În plus, diminuarea cu 10% a venitului care depășește pragul reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate asupra pensiei, considerată „bun” în sensul jurisprudenței CEDO. Orice reducere trebuie justificată prin motive legitime și proporționale, însă în acest caz pensionarii nu primesc niciun beneficiu suplimentar în sistemul de sănătate: accesul la servicii medicale nu este prioritar, nu există facilități sau programe dedicate, ceea ce evidențiază caracterul fiscal pur al măsurii.
În consecință, numeroși pensionari au început deja să se adreseze instanțelor pentru recuperarea sumelor reținute, iar excepțiile de neconstituționalitate au ajuns din nou pe masa Curții Constituționale. Dacă CCR își va menține jurisprudența din 2022, există șanse ridicate ca prevederile Legii nr. 141/2025 să fie declarate neconstituționale. Statul ar fi astfel obligat să restituie integral sumele încasate nelegal, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, cu un impact bugetar major.
Astfel, statul riscă să ajungă într-o situație paradoxală: în încercarea de a obține venituri rapide, periclitează drepturile unei categorii vulnerabile și, pe termen mediu, poate suporta costuri mult mai mari în urma deciziilor instanțelor. Acest ciclu de măsuri rapide, contestate și ulterior invalidate afectează încrederea cetățenilor în politicile publice și stabilitatea legislativă.
În final, dezbaterea privind CASS aplicat pensiilor peste 3.000 de lei nu se reduce doar la aspectele financiare. Ea privește modul în care statul respectă principiile constituționale, echitatea și tratamentul datorat unei generații care a contribuit timp de decenii la sistemul public. Orice măsură fiscală poate fi discutată, dar atunci când afectează direct veniturile de subzistență ale pensionarilor, reacția societății și a instanțelor este firească. Iar dacă prevederile vor fi din nou declarate neconstituționale, costurile suportate de buget nu vor depăși, probabil, consecințele sociale și morale deja create.
