Alina, o adolescentă de 18 ani născută în Italia din părinți români, a obținut recent cetățenia italiană, cu greu, experiența prin care a trecut lăsându-i un gust amar.
Procesul birocratic prin care a fost nevoită să treacă, pe care ea l-a calificat drept „umilitor”, i-a arătat fețele sistemului administrativ italian la care nu se gândea niciodată, așa cum a povestit pentru publicația italiană Vita.it.
A crescută la Roma și convinsă până la adolescență că este italiancă, dar avea să afle de la mama sa, în urma unei discuții întâmplătoare, că nu avea cetățenia italiană, ci doar pe cea română. Iar totul s-a schimbat odată cu majoratul său.
„Am vrut să votez, simțeam că este o datorie. Referendumul din 8 și 9 iunie ar fi fost prima ocazie și nu voiam să o ratez”, a spus ea.
Astfel, dorind să devină oficial cetățean italian, Alina a început procedura de recunoaștere a cetățeniei, împreună cu mama sa, dar prima vizită la biroul de cetățenie din centrul Romei a fost un adevărat șoc.
„Un birou trist, neprimitor, cu angajați care nu se sinchiseau să-și arate rasismul. Erau reci și nepoliticoși, mai ales cu cei care vorbeau italiană slab sau nu aveau pielea albă. Eu și mama am fost tratate puțin mai bine, probabil pentru că vorbim corect și avem trăsături europene”, a mărturisit aceasta.
Și așteptarea a fost destul de lungă, fiind doar două ghișee pentru aproape 80 de persoane. Alina și mama sau au fost printre ultimele, fiind repartizate unei funcționare mai tinere, dar care nu a ezitat să comenteze starea de spirit a fetei:
„Mi-a spus: «Nu pari fericită că ești aici». Eram obosită și stresată, nu era cazul să sublinieze și ea”, e de părere Alina.
Când a venit vorba de documente, a apărut o nouă problemă: „Ne-au cerut carnetele școlare și o adeverință de frecventare a grădiniței. Eu nu aveam nimic din toate acestea, pentru că sunt născută aici și nu mi-am imaginat că trebuie!”.
O altă fată, aflată într-o situație similară, s-a apucat să plângă după ce a fost mustrată de funcționară pentru lipsa carnetelor.
„Am înțeles-o perfect, și mie îmi venea să plâng”, a spus Alina.
După câteva zile, de data aceasta cu documentele în ordine, a primit o nouă programare pentru 20 mai, dar nici de această dată nu a fost scutită de obstacole. În mesajul de convocare nu fuseseră incluse formularele de plată pentru taxa de 250 de euro și suma suplimentară de 35 de euro pentru jurământ.
A solicitat aceste formulare de două ori, prin e-mail, dar nu a primit niciun răspuns: „M-am dus fără să fi plătit, iar la început m-au certat. Abia după ce au verificat și au văzut că ei uitaseră să le trimită, ne-au permis să ieșim, să mergem până la poștă, să stăm la coadă, să plătim și apoi să ne întoarcem”.
Momentul jurământului, pe care l-a așteptat cu emoție, a fost umbrit de atmosfera rece din sala oficială: „Părea un contract, nu m-am putut abține să nu râd. Mi-au propus o fotografie ca amintire, dar am refuzat. Le-am spus: «E o amintire urâtă». Mama s-a supărat, a zis că n-ar fi trebuit să răspund așa”.
Din fericire, acum, Alina este cetățean italian cu acte în regulă, dar experiența prin care a trecut a fost una dureroasă și obositoare, însă pe care acum o privește cu luciditate.
„Cu siguranță alții trec printr-o procedură și mai grea, și mai umilitoare. Doar de azi, că până ieri eram româncă! Eu, pe 8 iunie, voi merge să votez. Acum, și mai convinsă decât înainte. Mai ales pentru întrebarea privind cetățenia”, spune ea zâmbind.
Potrivit rotalianul.com, pe 8 și 9 iunie 2025, cetățenii italieni sunt chemați la urne pentru a se pronunța asupra a cinci referendumuri abrogative, vizând modificări semnificative în domeniile muncii și cetățeniei.
Consultările populare au fost convocate conform articolului 75 din Constituția Italiei și se desfășoară simultan cu turul al doilea al alegerilor administrative în anumite regiuni .
Sursa : gandul.ro
