Marea Neagră își schimbă periodic culoarea, iar imaginile surprinse în 2026 de sateliții europeni dezvăluie întinderi impresionante de apă în nuanțe de verde și turcoaz, inclusiv în apropierea litoralului românesc. Dincolo de aspectul spectaculos, fenomenul ridică semne de întrebare în privința sănătății ecosistemului marin. Specialiștii avertizează că înmulțirea excesivă a microorganismelor marine, favorizată de poluarea cu substanțe nutritive, poate avea consecințe grave asupra biodiversității.
Schimbările de culoare sunt provocate de înfloririle de fitoplancton, un fenomen care apare în mod natural în ecosistemele marine. Totuși, atunci când dezvoltarea microorganismelor devine excesivă, aceasta poate indica un dezechilibru ecologic.
O investigație publicată de The European Correspondent atrage atenția asupra proliferării algelor în Marea Neagră și asupra legăturii dintre acest fenomen și poluarea cu substanțe nutritive.
„În această vară, am mers 38 de kilometri în largul Mării Negre. Se putea vedea cum apa devenea tot mai verde”, a declarat Martin Tomov, reprezentant al Greenpeace Bulgaria, pentru publicația europeană.
Imagini spectaculoase surprinse de sateliții europeni
Pe 26 mai 2026, unul dintre sateliții europeni Copernicus Sentinel-2 a surprins o înflorire masivă de fitoplancton în vestul Mării Negre, în apropierea litoralului românesc.
Imaginile publicate de programul spațial al Uniunii Europene surprind zona Constanței și a Deltei Dunării. În largul mării pot fi observate formațiuni și vârtejuri în nuanțe de turcoaz și albastru deschis, care contrastează puternic cu apa de culoare închisă.
Potrivit Copernicus, fenomenul a debutat la începutul lunii mai și a putut fi observat până spre sfârșitul lunii.
O altă imagine, realizată pe 25 mai de satelitul Sentinel-3, surprinde formațiuni asemănătoare în sudul Mării Negre. Agenția europeană EUMETSAT explică faptul că nuanțele deschise sunt produse, cel mai probabil, de coccolitofore, microorganisme marine acoperite cu plăci microscopice de carbonat de calciu.
Atunci când aceste organisme se înmulțesc într-un număr foarte mare, ele pot schimba vizibil culoarea apei, fenomenul fiind observabil chiar și din spațiu.
De ce poate deveni periculoasă înmulțirea algelor
Înfloririle de fitoplancton sunt procese naturale, însă proliferarea lor excesivă poate semnala probleme serioase pentru mediul marin.
Unul dintre principalele riscuri este eutrofizarea, proces care apare atunci când în apă ajung cantități prea mari de substanțe nutritive, în special azot și fosfor.
Principalele surse sunt îngrășămintele utilizate în agricultură, dejecțiile animalelor și apele uzate care nu sunt tratate corespunzător. Aceste substanțe sunt transportate de râuri și ajung în mare, unde favorizează dezvoltarea rapidă a algelor.
La început, fenomenul se manifestă prin schimbarea culorii apei și apariția unor acumulări de microorganisme la suprafață. Problemele devin însă mult mai grave atunci când înfloririle se extind pe suprafețe mari.
Masele de alge reduc cantitatea de lumină care pătrunde în adâncime, afectând organismele marine dependente de fotosinteză. Ulterior, după moartea algelor, procesul de descompunere consumă oxigenul dizolvat în apă.
În situațiile extreme, concentrația oxigenului poate ajunge la niveluri atât de scăzute încât peștii și alte viețuitoare marine nu mai pot supraviețui. De asemenea, descompunerea materiei organice poate favoriza, în anumite condiții, producerea hidrogenului sulfurat, un gaz toxic.
Dunărea contribuie la poluarea Mării Negre
Un rol important în acest fenomen îl are Dunărea, care colectează apele dintr-un bazin hidrografic extins, ce traversează sau drenează teritorii din numeroase țări europene.
Pe parcursul său, fluviul transportă substanțe provenite din agricultură, industrie și localități, care ajung în cele din urmă în Marea Neagră, prin Delta Dunării.
Martin Tomov, reprezentant al Greenpeace Bulgaria, estimează că aproximativ 70% din eutrofizarea Mării Negre ar fi asociată aportului Dunării.
Vulnerabilitatea bazinului este accentuată și de faptul că Marea Neagră este aproape închisă, schimbul de apă cu Marea Mediterană fiind limitat. Din acest motiv, substanțele poluante care ajung în mare pot persista perioade îndelungate, favorizând acumularea dezechilibrelor ecologice.
Eutrofizarea afectează numeroase ape europene
Problema nu este specifică Mării Negre. Potrivit datelor citate de Comisia Europeană într-o analiză publicată în ianuarie 2026, aproximativ o treime dintre râurile, lacurile și apele de coastă sau de tranziție raportate la nivelul Uniunii Europene erau afectate de eutrofizare.
În cazul apelor marine, proporția raportată ajunge la 81%.
O situație deosebit de îngrijorătoare se înregistrează și în Marea Baltică, unde eutrofizarea afecta aproximativ 94% din suprafața evaluată în 2021.
Specialiștii avertizează că temperaturile ridicate din timpul verii pot favoriza înmulțirea excesivă a algelor, mai ales atunci când sunt asociate cu un aport ridicat de substanțe nutritive.
Patrick Durand, cercetător în cadrul institutului național francez pentru agricultură și mediu, explică faptul că aceste fenomene se produc în episoade succesive, iar perioadele de căldură și secetă pot contribui la declanșarea unor noi înfloriri.
Există și semne de recuperare a ecosistemului
Cu toate acestea, specialiștii identifică și evoluții pozitive. Evaluările internaționale privind bazinul Dunării și Marea Neagră arată că poluarea cu substanțe nutritive a scăzut considerabil comparativ cu nivelurile înregistrate la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.
În nord-vestul Mării Negre, reducerea cantităților de nutrienți a contribuit la o recuperare importantă a ecosistemelor în ultimele decenii.
Pentru continuarea acestui proces, specialiștii consideră necesară reducerea pierderilor de azot și fosfor din agricultură, modernizarea stațiilor de epurare și refacerea zonelor umede, care pot funcționa ca filtre naturale.
Protejarea vegetației de pe malurile râurilor și extinderea ariilor marine protejate sunt alte măsuri care pot contribui la creșterea rezistenței ecosistemelor în fața poluării și a schimbărilor climatice.
Un exemplu relevant este Lacul Geneva, situat la granița dintre Franța și Elveția, unde reducerea poluării a produs rezultate importante. Totuși, refacerea completă a echilibrului ecologic este un proces care necesită ani.

