Atunci când o persoană are datorii, creditorul poate recurge la executarea silită pentru a-și recupera banii. În anumite condiții, procedura poate duce la poprirea veniturilor sau la valorificarea unor bunuri aflate în proprietatea debitorului.
Cei care ajung într-o astfel de situație trebuie să știe ce presupune executarea silită, în ce condiții poate începe, ce bunuri pot fi urmărite și ce venituri sau bunuri sunt protejate de lege.
Ce este executarea silită și când poate începe
Executarea silită este procedura prin care un creditor își poate recupera, cu ajutorul autorităților, o datorie stabilită printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul nu își îndeplinește de bunăvoie obligația.
Persoana sau entitatea care are de recuperat o datorie este creditorul, iar cea care trebuie să achite suma datorată este debitorul. În cazul creanțelor de drept comun, procedura este desfășurată, de regulă, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Regulile privind executarea silită sunt prevăzute în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, „Despre executarea silită”, începând cu articolul 622. Aceste prevederi stabilesc condițiile în care poate fi pornită executarea, modul în care se desfășoară procedura, precum și drepturile creditorului și ale debitorului.
Existența unei datorii nu este suficientă, în sine, pentru începerea executării silite. Creditorul trebuie să dețină un titlu executoriu, iar obligația trebuie să fie una care poate fi pusă în executare. Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația de bunăvoie, creditorul poate solicita punerea în executare a titlului, în condițiile prevăzute de lege.
Există o diferență între executarea silită a creanțelor de drept comun și recuperarea datoriilor fiscale. Codul de procedură civilă se aplică, în principal, creanțelor dintre persoane fizice și juridice, în timp ce datoriile către stat sunt supuse unui regim distinct, prevăzut de Codul de procedură fiscală.
În cazul datoriilor fiscale, executarea este realizată de organele fiscale, precum ANAF, și nu de executorul judecătoresc.
Cine poate cere executarea silită
Executarea silită poate fi solicitată de creditor, respectiv persoana fizică sau juridică ce are de recuperat o sumă de bani de la debitor.
Pentru declanșarea procedurii, creditorul trebuie să aibă un drept care poate fi pus în executare în baza unui titlu executoriu.
În cazul unei datorii, termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită este, în general, de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Momentul de la care începe să curgă termenul depinde de natura titlului executoriu și de situația juridică concretă. Din acel moment începe să curgă și perioada în care creditorul poate face demersurile necesare pentru recuperarea banilor.
Deși termenul general este de 3 ani, există situații în care legea stabilește reguli diferite.
Împlinirea termenului de prescripție poate împiedica obținerea executării silite. Prescripția nu operează însă automat, ci trebuie invocată de persoana interesată, în condițiile legii.
Prin urmare, faptul că o datorie este prescrisă nu înseamnă că prescripția este constatată automat de executor sau de instanță în orice situație. Debitorul poate fi nevoit să invoce prescripția prin mijloacele juridice prevăzute de lege.
Ce bunuri pot fi executate silit
În cazul unei datorii, executarea silită poate viza atât veniturile, cât și anumite bunuri aflate în proprietatea debitorului.
În cazul creanțelor fiscale datorate bugetului local, autoritățile pot recurge la poprirea veniturilor sau la valorificarea bunurilor pentru recuperarea sumelor neachitate și a cheltuielilor de executare.
Bunurile și veniturile pot fi urmărite numai în măsura necesară pentru acoperirea datoriei și a cheltuielilor aferente executării. Există o limită a executării, astfel încât bunurile unui debitor nu pot fi urmărite în mod excesiv în raport cu valoarea datoriei.
În cadrul procedurii pot fi urmărite bunuri mobile, bunuri imobile și venituri asupra cărora legea permite aplicarea executării silite. Valorificarea acestora se realizează pentru recuperarea creanței, până la acoperirea sumei datorate și a cheltuielilor de executare.
În cazul datoriilor fiscale locale, pot fi urmărite și bunurile imobile ale debitorului, în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Pentru o persoană fizică, spațiul minim locuit de aceasta și familia sa este, în principiu, exceptat de la executarea silită, însă există și excepțiile prevăzute de lege.
