România se alătură unui grup de 11 state membre ale Uniunii Europene care cer o schimbare importantă în modul în care sunt luate deciziile de politică externă la nivel european. Statele semnatare susțin explorarea trecerii de la regula unanimității la votul cu majoritate calificată, pentru a evita blocarea unor decizii importante de către un singur stat.
Alături de România, inițiativa este susținută de Austria, Danemarca, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Spania și Suedia. Cele 11 țări au transmis o scrisoare Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Kaja Kallas, în care susțin necesitatea unei politici externe europene mai eficiente și mai rapide.
În prezent, deciziile importante de politică externă ale Uniunii Europene sunt adoptate, în principal, prin unanimitate. Astfel, un singur stat membru poate bloca o decizie susținută de celelalte țări.
Semnatarii scrisorii consideră că, într-un context internațional marcat de conflicte, instabilitate și competiție strategică, UE trebuie să își poată mobiliza mai rapid resursele politice, economice și diplomatice.
Printre principiile propuse se numără folosirea mai frecventă a „abținerii constructive”, evitarea legării deciziilor de politică externă de probleme fără legătură directă și analizarea posibilității de trecere, în anumite domenii, de la unanimitate la majoritate calificată.
Inițiatorii susțin că există deja prevederi în tratatele europene care ar permite o asemenea schimbare, inclusiv așa-numita „clauză pasarelă”. Trecerea la majoritate calificată ar putea fi făcută gradual și de la caz la caz, nu neapărat printr-o schimbare generală a regulilor.
Susținătorii reformei consideră că aceasta ar reduce riscul blocajelor și ar permite Uniunii Europene să reacționeze mai rapid la crize internaționale. De cealaltă parte, statele care se opun renunțării la unanimitate avertizează că dreptul de veto reprezintă un instrument important pentru protejarea intereselor statelor membre, în special ale celor mai mici.
Inițiativa celor 11 țări redeschide astfel una dintre cele mai importante dezbateri privind viitorul Uniunii Europene: cât de multă putere ar trebui să aibă majoritatea în fața dreptului unui singur stat de a bloca o decizie comună.
