Debitul extrem de redus al Dunării favorizează pătrunderea apei sărate din Marea Neagră pe brațul Sfântu Gheorghe, unde pana salină poate înainta până la 20-25 de kilometri în amonte. Fenomenul afectează echilibrul ecosistemelor din Delta Dunării și, dacă situația hidrologică se prelungește, poate crea probleme pentru alimentarea cu apă a localităților din apropierea litoralului.
Dunărea traversează în această perioadă un episod hidrologic sever. La Baziaș, debitul a coborât în 16-17 august până la aproximativ 1.350 de metri cubi pe secundă, față de o medie multianuală pentru luna august de circa 3.900 mc/s, potrivit datelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.
Specialiștii estimează că debitul va rămâne în jurul acestei valori, cu posibilitatea unei noi scăderi spre 1.300 mc/s.
Marea Neagră influențează nivelul Dunării
În apropierea gurilor de vărsare, situația este diferită. Datele Administrației Fluviale a Dunării de Jos indică, pentru 18 august, o cotă de 18 centimetri la Tulcea și 58 de centimetri la Sulina.
Nivelul apei din această zonă este influențat puternic de Marea Neagră, astfel încât scăderea debitului din amonte nu se reflectă proporțional în nivelul apei de la vărsare.
Problema este însă viteza foarte redusă a curentului.
Când debitul Dunării scade, fluviul nu mai are aceeași forță pentru a împinge apa marină către larg. Apa sărată, fiind mai densă decât apa dulce, poate pătrunde pe fundul brațului Sfântu Gheorghe, formând o pană salină.
Potrivit profesorului Alfred Vespremeanu-Stroe, de la Universitatea din București, au existat situații în care această pană de apă sărată a fost înregistrată până la 20-25 de kilometri în amonte.
Apa sărată nu ocupă întregul braț
Fenomenul nu înseamnă că întreaga apă din brațul Sfântu Gheorghe devine sărată. Apa marină rămâne în principal în straturile mai profunde, în timp ce apa dulce, mai ușoară, se menține la suprafață.
O creștere a debitului Dunării ar împinge din nou apa sărată către Marea Neagră.
Debitul scăzut aduce însă și alte probleme. Circulația apei prin canalele Deltei este mai lentă, iar reînnoirea apei se face cu dificultate. În aceste condiții poate scădea nivelul oxigenului din apă și pot fi favorizate procesele de eutrofizare, cu proliferarea algelor și afectarea ecosistemelor acvatice.
Risc pentru alimentarea cu apă
Una dintre cele mai sensibile probleme este cea a localităților de la gurile Dunării care folosesc apa fluviului pentru alimentare.
Dacă pana salină înaintează suficient de mult și ajunge în apropierea punctelor de captare, apa extrasă pentru consumul populației poate deveni sălcie, ceea ce ar putea impune măsuri suplimentare pentru asigurarea calității apei potabile.
Deocamdată, specialiștii atrag atenția în special asupra evoluției fenomenului. Riscul devine mai important în cazul în care perioada cu debite foarte mici se prelungește, iar aportul de apă dulce către Delta Dunării rămâne redus.
