O poveste care pare desprinsă dintr-un film polițist s-a încheiat în sala de judecată, după ce un bărbat din Gorj a fost condamnat pentru furtul mai multor camere de supraveghere montate într-un fond de vânătoare. Deși a încercat să își ascundă identitatea purtând cagulă și a ascuns ulterior echipamentele în locuri greu accesibile, tehnologia modernă și propriile erori au contribuit la identificarea și condamnarea sa.
Totul a început în vara anului 2024, când reprezentanții unei asociații de vânătoare au constatat dispariția misterioasă a unor camere folosite pentru monitorizarea animalelor sălbatice, amplasate în pădurile din mai multe localități ale județului Gorj.
Primele furturi au fost descoperite după noaptea de 24 spre 25 iunie 2024, când trei camere amplasate în puncte de hrănire a vânatului au dispărut. Pe 2 iulie 2024, autorul a revenit și a mai sustras o cameră.
Una dintre camere transmitea însă imagini în timp real. Potrivit instanței, „autorul este mascat, având pe cap o cagulă de culoare albastră, observându-se doar ochii”. Acesta a folosit „un obiect tip prăjină cu care a tăiat sistemul de prindere a camerei de supraveghere”, având asupra sa și „un obiect contondent tăietor tip secure”.
Convins că nu va putea fi identificat, bărbatul a plecat cu echipamentele furate. Nu știa însă că unele camere erau dotate cu dispozitive de localizare de tip AirTag.
Timp de mai multe luni nu au existat indicii clare. În primăvara anului 2025, dispozitivele au început să emită semnal din zona unei locuințe din comuna Telești. Membrii asociației au pornit propriile verificări și au reușit să localizeze zona din care provenea semnalul.
Surpriza a fost că acesta provenea din apropierea unor gospodării în care locuiau rude ale bărbatului care avea să devină inculpat în dosar.
Anchetatorii au stabilit ulterior că acesta ascunsese camerele într-un butoi aflat la locuința unchiului său, fără ca familia să știe de existența lor.
Realizând că nu le poate valorifica, a încercat să scape de ele. Conform hotărârii instanței, „în cursul lunii mai-iunie 2025, inculpatul a luat camerele respective și le-a aruncat într-o zonă cu vegetație densă”.
Nici această încercare nu l-a salvat. La data de 30 iunie 2025, reprezentanții asociației au urmărit din nou semnalul transmis de unul dintre dispozitivele de localizare și au descoperit într-o plasă abandonată mai multe camere de supraveghere, carduri de memorie, acumulatori și alte componente.
Momentul decisiv al anchetei a venit după analizarea imaginilor recuperate de pe unul dintre cardurile de memorie găsite printre bunurile abandonate.
Ultima fotografie realizată înainte de furt surprindea un bărbat care se apropia de cameră având „o pereche de încălțăminte de culoare albastră, pantaloni de trening de culoare neagră, un tricou de culoare albastru, în mână un topor cu coadă lungă iar capul îl are acoperit cu o cagulă”.
Anchetatorii au comparat ulterior încălțămintea observată în imagini cu fotografii puse la dispoziție chiar de inculpat, iar probele au condus la identificarea acestuia.
În cele din urmă, bărbatul și-a recunoscut faptele. În fața anchetatorilor a declarat că a observat camerele în timp ce mergea după ciuperci prin pădure și că, după ce a descoperit prima cameră, s-a întors acasă pentru a lua o cagulă, astfel încât să nu poată fi recunoscut.
„A recunoscut faptele săvârșite și a precizat că dorește să se împace cu persoanele vătămate”, se arată în documentele instanței.
Judecătorii au concluzionat că probele administrate demonstrează fără dubiu vinovăția inculpatului. „Instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune, au fost săvârșite de către inculpat și acesta răspunde penal”, se precizează în motivare.
Pentru furt calificat în formă continuată, bărbatul a fost condamnat la un an și două luni de închisoare.
Totuși, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de doi ani. În acest interval, condamnatul trebuie să se prezinte la Serviciul de Probațiune, să anunțe orice schimbare de domiciliu, să participe la programe de reintegrare socială și să presteze 60 de zile de muncă în folosul comunității.
Un element important luat în calcul de magistrați a fost faptul că prejudiciul a fost achitat integral, instanța constatând astfel stingerea acțiunii civile.
Cazul demonstrează încă o dată că, în era tehnologiei, chiar și în mijlocul pădurii, urmele lăsate în urmă pot deveni probe decisive. Bărbatul care a crezut că o cagulă și câteva ascunzători îi vor garanta anonimatul a fost, în cele din urmă, identificat cu ajutorul camerelor pe care le-a furat.
