Egiptul investește într-o rețea feroviară electrificată de aproximativ 2.000 de kilometri, care ar putea schimba transportul mărfurilor între Asia, Africa și Europa. Proiectul, realizat împreună cu Siemens Mobility și supranumit „Canalul Suez pe șine”, include o linie de 660 de kilometri între Marea Roșie și Marea Mediterană, ale cărei prime servicii comerciale de călători sunt programate pentru iulie 2027.
Autoritățile egiptene urmăresc să diversifice rutele comerciale și să reducă dependența de Canalul Suez, după ce atacurile asupra navelor comerciale din Marea Roșie au determinat numeroși operatori maritimi să își schimbe traseele și să ocolească Africa pe la Capul Bunei Speranțe.
Prin dezvoltarea infrastructurii feroviare și portuare, Cairo vrea să transforme Egiptul într-un important nod logistic, capabil să ofere alternative pentru transportul mărfurilor între continente.
Într-o declarație pentru Africanews, Ahmed Rostom, ministrul egiptean al Planificării și Dezvoltării Economice, a explicat că investițiile vizează îmbunătățirea infrastructurii de transport.
„Am investit masiv în infrastructură, fie că este vorba despre drumuri, porturi sau căi ferate”, a declarat oficialul.
Potrivit acestuia, mărfurile vor putea continua să tranziteze Canalul Suez sau vor putea fi transferate către rețeaua terestră, pentru a ajunge în porturile de la Marea Mediterană și, ulterior, pe piețele europene.
O cale ferată de 660 de kilometri între Marea Roșie și Mediterană
Piesa centrală a proiectului este magistrala care va lega portul Ain Sokhna, de la Marea Roșie, de Alexandria și Marsa Matrouh, la Marea Mediterană. Traseul trece prin zona capitalei Cairo și va deservi atât transportul de călători, cât și pe cel de marfă.
Linia va avea 660 de kilometri și va include 21 de stații. Pe aceasta vor circula trenuri de mare viteză, garnituri regionale și locomotive electrice pentru transportul mărfurilor.
În august 2026, ministrul egiptean al Transporturilor, Kamel El-Wazir, a inspectat lucrările, inclusiv racordul feroviar de aproximativ 6 kilometri dintre stația Ain Sokhna și portul cu același nume.
Această conexiune este esențială pentru transferul mărfurilor între nave și trenuri. Astfel, anumite transporturi vor putea fi preluate pe calea ferată și direcționate către porturile mediteraneene, fără să mai fie necesară continuarea întregului traseu pe mare prin Canalul Suez.
La celălalt capăt al magistralei, conexiunile cu porturile de la Marea Mediterană vor facilita expedierea mărfurilor către destinații europene.
Noua cale ferată nu este însă concepută pentru a înlocui integral Canalul Suez, ci pentru a completa transportul maritim și pentru a oferi alternative logistice în cazul anumitor fluxuri comerciale.
Înainte de perturbările din Marea Roșie, aproximativ 12% din comerțul mondial tranzita Canalul Suez, ceea ce evidențiază importanța strategică a acestei rute.
Criza de securitate a redus considerabil numărul navelor care folosesc canalul și veniturile Egiptului din taxele de tranzit. Deși navigația nu a fost oprită complet, numeroase companii maritime au ales rute alternative, în funcție de riscurile din regiune.
Siemens Mobility furnizează trenurile și sistemele feroviare
Magistrala dintre cele două mări face parte dintr-un proiect mai amplu, realizat de Siemens Mobility în parteneriat cu grupurile egiptene Orascom Construction și The Arab Contractors.
Contractele pentru dezvoltarea rețelei au fost semnate în 2021 și 2022, iar valoarea componentei atribuite Siemens Mobility este de 8,1 miliarde de euro.
Rețeaua de aproximativ 2.000 de kilometri este organizată în trei magistrale principale, care vor conecta orașele importante, zonele industriale și porturile Egiptului.
Pe lângă linia de 660 de kilometri dintre Marea Roșie și Marea Mediterană, proiectul mai cuprinde o magistrală de aproximativ 1.100 de kilometri între zona Cairo și Abu Simbel, în apropierea frontierei cu Sudanul, precum și o legătură feroviară către porturile de la Marea Roșie din zona Hurghada și Safaga.
Pentru operarea rețelei, Siemens Mobility va furniza:
• 41 de trenuri de mare viteză Velaro;
• 94 de trenuri regionale Desiro HC;
• 41 de locomotive electrice Vectron;
• sisteme de semnalizare, electrificare și control al circulației.
Contractul include și servicii de mentenanță pentru infrastructură și materialul rulant, pe o perioadă de 15 ani.
Autoritățile egiptene estimează că, după ce întreaga rețea va deveni operațională, aceasta va putea transporta aproximativ 13 milioane de tone de marfă anual. Capacitatea estimată se referă la ansamblul rețelei feroviare, nu doar la magistrala dintre cele două mări.
Primele trenuri de călători, programate pentru iulie 2027
Lucrările la prima magistrală au avansat, iar autoritățile pregătesc următoarele etape de testare.
La începutul lunii octombrie 2026, ministrul Transporturilor, Kamel El-Wazir, a anunțat că primele servicii comerciale de călători pe ruta Ain Sokhna–Marsa Matrouh sunt programate să înceapă în iulie 2027.
Pe această linie sunt prevăzute 15 trenuri de mare viteză, 34 de trenuri regionale și 14 locomotive pentru transportul de marfă.
Trenurile de mare viteză vor putea atinge 250 km/h, garniturile regionale vor circula cu până la 160 km/h, iar trenurile de marfă vor avea o viteză de exploatare de până la 120 km/h.
Investiția urmărește reducerea timpilor de călătorie între orașele egiptene și creșterea capacității de transport feroviar de marfă, într-o țară în care infrastructura convențională este puternic solicitată.
Egiptul vrea să atragă noi investiții logistice
Dezvoltarea coridoarelor feroviare și portuare face parte din strategia Egiptului de a atrage investiții în zona economică a Canalului Suez. Potrivit datelor prezentate de Africanews, în această zonă au fost atrase investiții de peste 16 miliarde de dolari.
Autoritățile speră că noile conexiuni vor permite dezvoltarea unor servicii logistice integrate și vor facilita transporturile comerciale dintre Africa și Europa.
Pentru moment, prioritatea este finalizarea primei magistrale și punerea acesteia în exploatare. Transformarea transportului feroviar într-o alternativă viabilă pentru anumite fluxuri de marfă va depinde de finalizarea conexiunilor feroviare și portuare necesare.
Prin proiectul „Canalul Suez pe șine”, Egiptul încearcă să își consolideze poziția pe harta transporturilor internaționale și să ofere comercianților mai multe opțiuni într-o perioadă în care securitatea rutelor maritime a devenit o preocupare majoră.
