Un român stabilit de ani buni în Italia a ajuns, în timpul unei discuții despre țara natală, să critice dur politicienii, instituțiile și corupția din România. Spunea că tocmai din cauza acestor probleme a plecat și că, dacă ar fi rămas acasă, probabil ar fi înnebunit. Numai că, pe parcursul conversației, a ieșit la iveală o contradicție: omul care condamna neregulile din România se lăuda că a economisit bani în Italia apelând la meseriași care lucrau fără factură.
Povestea este relatată de jurnalistul român Sergiu N. Balaban, stabilit în Italia, care atrage atenția asupra unui comportament întâlnit în rândul unor români plecați în străinătate: condamnă corupția și lipsa de respect față de lege din România, dar ajung să folosească aceleași practici atunci când le sunt convenabile.
În România, hoție. În Italia, economie
Discuția a pornit de la problemele României. Politicienii erau considerați hoți, instituțiile erau acuzate de corupție, iar respectarea legii părea, în opinia interlocutorului, o excepție. În schimb, Italia era prezentată drept o țară în care regulile sunt respectate, oamenii sunt mai civilizați, iar statul funcționează, chiar dacă nu este perfect.
Inițial, jurnalistul spune că a fost de acord cu multe dintre observațiile acestuia. Lucrurile s-au schimbat însă când românul a început să povestească despre lucrările făcute în propria locuință și despre economiile obținute apelând la meseriași care lucrau fără factură. Mai mult, s-a oferit să-i recomande și jurnalistului un „băiat”, dacă va avea vreodată nevoie.
Contradicția era evidentă: același om care condamna evaziunea fiscală din România considera că evitarea plății taxelor în Italia este o metodă firească de a-și proteja bugetul familiei.
În percepția sa, neregulile comise în România reprezentau corupție, în timp ce propriile încălcări ale regulilor deveneau simple metode de economisire.
Regulile sunt bune, atât timp cât îi obligă pe ceilalți
Sergiu N. Balaban observă că această mentalitate nu este una izolată. Există oameni care pleacă din România sătui de pile, combinații și șmecherii, dar care, odată ajunși în străinătate, caută aceleași portițe pentru a obține avantaje personale.
Aceștia condamnă furtul, dar admiră combinațiile, cer o societate corectă, însă se simt nedreptățiți atunci când trebuie să respecte reguli care nu le convin.
O altă contradicție apare în relația cu taxele și serviciile publice. Românii vor spitale bune, școli moderne, drumuri de calitate, pensii decente și servicii publice eficiente, însă unii ar prefera ca toate acestea să fie finanțate de ceilalți.
Jurnalistul recunoaște că fiscalitatea italiană nu este deloc ușoară, dar subliniază că serviciile publice nu pot funcționa fără contribuțiile cetățenilor.
Beneficii sociale obținute prin declarații false
În articol sunt amintiți și români care se laudă că au găsit metode de a obține beneficii sociale în baza unor declarații care nu corespund realității.
Autorul face o distincție clară între persoanele care primesc legal ajutoare sociale și au nevoie de ele și cele care transformă păcălirea sistemului într-un motiv de mândrie.
Atunci când li se atrage atenția că banii provin din contribuțiile tuturor, unii reacționează cu întrebarea: „Da’ ce, bă, dau din banii tăi?”
Răspunsul jurnalistului este că, într-un anumit sens, acei bani provin inclusiv din contribuțiile celor care muncesc și își plătesc obligațiile. Statul nu dispune de o sursă nelimitată de bani pentru cei care găsesc metode de a ocoli regulile.
„Una este să furi milioane și alta este să economisești câteva sute”
Autorul precizează că nu generalizează și că nu îi consideră pe toți românii din Italia vinovați de asemenea comportamente. Dimpotrivă, spune că a întâlnit numeroși oameni care muncesc cinstit, își respectă obligațiile și și-au construit o viață prin muncă și perseverență.
De asemenea, subliniază că nici italienii nu sunt imuni la astfel de practici. Șmecheria nu are naționalitate, iar evaziunea fiscală nu este o problemă exclusiv românească.
Ceea ce îl deranjează este contradicția dintre principiile declarate și comportamentul real. Întrebat dacă nu vede nicio problemă în faptul că denunță corupția din România, dar acceptă munca fără factură în Italia, interlocutorul a răspuns că una este să furi milioane de euro și alta este să economisești câteva sute.
Pentru jurnalist, diferența de proporții nu anulează problema de principiu. O societate corectă nu poate fi construită dacă respectarea regulilor devine importantă doar atunci când avantajul personal nu este afectat.
„Câți dintre noi am plecat cu adevărat din România?”
Sergiu N. Balaban amintește că mulți români au plecat în străinătate pentru o viață mai bună, dar și pentru că s-au săturat de corupție, pile, combinații și de sentimentul că oamenii cinstiți sunt dezavantajați.
Italia le-a oferit posibilitatea de a construi ceva prin muncă și perseverență, chiar dacă nici această țară nu este o societate perfectă.
În opinia sa, ar fi păcat ca românii care au traversat jumătate de continent pentru a scăpa de anumite obiceiuri să continue să le practice în țara de adopție, doar într-o altă limbă și cu un cont bancar în euro.
Jurnalistul spune că s-a despărțit de interlocutor fără să încerce să-l convingă să-și schimbe perspectiva. A rămas însă cu o întrebare care depășește povestea unei singure conversații: câți români au plecat cu adevărat din România și câți doar și-au schimbat adresa?
„Pentru că unii români au plecat din România, dar România de care se plângeau n-a plecat niciodată din ei”, este concluzia articolului semnat de Sergiu N. Balaban, jurnalist român stabilit în Italia.
La final, acesta îi întreabă pe cititori dacă au întâlnit, la rândul lor, români care condamnă șmecheria din România, dar o practică fără probleme în Italia.
