Un nou tip de asfalt, realizat prin combinarea zgurii de oțel cu rășină epoxidică, ar putea reduce semnificativ frecvența lucrărilor de reparații și reabilitare a drumurilor. Materialul, denumit SEAM – Steel Slag Epoxy Asphalt Mixture (amestec de asfalt epoxidic cu zgură de oțel) –, are o durată de viață estimată de până la 20 de ani.
Principalul avantaj al noului amestec este prelungirea perioadei dintre lucrările de întreținere a pavajului. Pe termen lung, acest lucru ar putea însemna mai puține șantiere, un consum mai redus de materiale, mai puține întreruperi ale traficului și diminuarea emisiilor generate de lucrările rutiere.
Zgura utilizată provine din industria siderurgică și are proprietăți care pot fi valorificate în construcția drumurilor. Suprafața sa neregulată contribuie la creșterea rezistenței amestecului atât la abraziune, cât și la deformare.
Cercetătorii au analizat trei formulări ale materialului și le-au comparat în funcție de durata de viață, costuri și impact asupra mediului.
La o concentrație de 20% rășină, durata de viață estimată este de aproximativ șase ani, similară cu cea a pavajelor convenționale analizate în cadrul studiului. Creșterea concentrației la 35% duce la o durată de viață estimată de aproximativ 15 ani, în timp ce la 50% aceasta poate ajunge la circa 20 de ani.
Autorii studiului consideră că varianta cu 35% rășină oferă cel mai bun echilibru între performanță, costuri și impact asupra mediului. Utilizarea unei cantități mai mari de rășină crește costurile, fără să genereze beneficii ambientale semnificativ mai mari.
Noua soluție presupune însă și anumite compromisuri. Costurile și emisiile asociate producției și instalării SEAM sunt ușor mai ridicate, iar materialul are nevoie de o perioadă de maturare de șapte zile înainte ca drumul să poată fi redeschis traficului.
Pe termen lung, însă, avantajele ar putea deveni mai importante. Un drum cu o durată de viață de 15 ani ar necesita mult mai puține intervenții decât unul care trebuie reînnoit la fiecare șase ani. Astfel, ar fi necesare mai puține materiale și lucrări de întreținere, ceea ce ar contribui și la reducerea aglomerației și a blocajelor din trafic.
O altă caracteristică importantă este valorificarea zgurii rezultate din industria siderurgică. Un reziduu industrial produs în cantități mari ar putea fi transformat în materie primă pentru dezvoltarea unor infrastructuri rutiere mai durabile.
Pentru a estima efectele unei utilizări pe scară largă, cercetătorii au elaborat mai multe scenarii teoretice aplicate rețelei de drumuri urbane din China.
În scenariul cel mai favorabil, emisiile ar putea fi reduse cu până la 1,74 miliarde de tone de echivalent CO₂, iar cantitatea de particule fine PM2,5 ar putea scădea cu aproximativ 1,23 miliarde de kilograme.
În ceea ce privește efectele asupra sănătății publice, estimările indică posibilitatea prevenirii unui număr cuprins între 31.802 și 128.980 de decese premature.
Beneficiul economic estimat în aceste scenarii variază între aproximativ 462 de miliarde și 1,99 trilioane de euro.
Cifrele reprezintă estimări rezultate din scenarii teoretice și nu reflectă o înlocuire deja realizată la nivel național. Cercetarea indică însă o posibilitate tehnică concretă: transformarea deșeurilor provenite din industria siderurgică într-un material rutier mai durabil, care ar putea reduce considerabil necesarul de întreținere a drumurilor.
