Curtea Constituțională a României a stabilit că interdicția privind „problemele fiscale” din cadrul inițiativelor legislative cetățenești nu se limitează la taxe, impozite și contribuții. Potrivit Hotărârii CCR nr. 1 din 15 iulie 2026, publicată joi în Monitorul Oficial, cetățenii nu pot iniția proiecte de lege care presupun o creștere majoră a cheltuielilor publice, inclusiv prin acordarea unor sporuri, sume fixe, majorări salariale sau alte beneficii finanțate de la bugetul de stat.
Decizia Curții Constituționale vine în urma unei inițiative legislative cetățenești susținute de 153.532 de români din 12 județe, demers prin care sindicatele din învățământ au încercat să introducă în Parlament mai multe măsuri destinate angajaților din educație.
Printre propunerile formulate se numărau creșteri salariale, prime de instalare, reintroducerea unor burse, plata într-un timp mai scurt a drepturilor salariale câștigate în instanță și majorarea valorii voucherelor de vacanță.
Ce spune Constituția despre inițiativa legislativă cetățenească
Conform Constituției, dreptul de a iniția proiecte legislative nu aparține exclusiv parlamentarilor și Guvernului, ci și cetățenilor, în anumite condiții.
Pentru ca o inițiativă legislativă cetățenească să poată fi depusă în Parlament, aceasta trebuie susținută prin semnături de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Susținătorii trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare dintre aceste județe trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul proiectului.
Există însă o limitare expresă prevăzută de Constituție: problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea nu pot face obiectul inițiativei legislative cetățenești.
Tocmai interpretarea sintagmei „probleme fiscale” a stat la baza analizei făcute de CCR.
Inițiativa sindicatelor din învățământ
Deranjați de măsurile de „eficientizare” a cheltuielilor statului introduse anul trecut pentru profesori, sindicatele din învățământ au depus în Camera Deputaților, prin liderii Simion Hăncescu, de la FSLI, și Marius Nistor, de la FSE Spiru Haret, o inițiativă legislativă care urmărea creșterea veniturilor personalului din învățământ, acordarea unor burse și plata mai rapidă a unor drepturi câștigate în instanță.
Inițiatorii au susținut că „măsurile care lovesc crunt educația și cercetarea din România au la bază date pur contabile și nu țin cont de realitate, de posibilitățile reale ale sistemului de a face față unor asemenea schimbări și de opiniile specialiștilor în științele educației”.
Potrivit acestora, „măsurile de «eficientizare» pe care Guvernul le aplică în domeniul învățământului vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari”.
Reuniți în plen pe 15 iulie, judecătorii CCR au constatat că inițiativa îndeplinește condițiile tehnice referitoare la numărul susținătorilor.
Curtea a trecut apoi la analiza conținutului proiectului și a modului în care trebuie interpretată sintagma „probleme fiscale”.
CCR: „Problemele fiscale” nu înseamnă doar taxe și impozite
În motivarea deciziei, Curtea Constituțională pornește de la sensul termenului „fisc”, folosind inclusiv definiția din Dicționarul explicativ al limbii române.
CCR arată că, într-o primă interpretare, „problemele fiscale” ar putea fi cele care vizează „impozitele, taxele și contribuțiile către bugetul de stat”.
Curtea consideră însă că interpretarea trebuie extinsă, deoarece măsurile care produc efecte importante asupra cheltuielilor publice au, la rândul lor, un caracter fiscal.
CCR reține că, prin intermediul bugetului public național, statul exercită un control permanent asupra constituirii, repartizării și utilizării fondurilor publice. În același timp, Guvernul este autoritatea care, în temeiul art. 138 alin. (2) din Constituție, are competența de a elabora proiectul bugetului de stat și de a gestiona resursele financiare ale țării.
Potrivit Curții, Guvernul deține imaginea de ansamblu asupra economiei și mecanismele și datele necesare pentru a evalua resursele financiare reale ale țării și pentru a asigura funcționarea serviciilor publice.
În acest context, CCR subliniază că cheltuielile publice trebuie previzionate în deplină cunoștință de cauză în bugetul de stat, astfel încât acestea să poată fi acoperite în mod cert pe durata anului bugetar.
Sporurile și sumele de la buget intră în categoria „problemelor fiscale”
Unul dintre cele mai importante argumente ale Curții este că excluderea „problemelor fiscale” din sfera inițiativei legislative cetățenești nu poate fi interpretată strict, astfel încât să includă doar stabilirea unor taxe sau impozite.
CCR arată că această interdicție trebuie să vizeze și acele măsuri care au un impact major asupra bugetului de stat și care sunt concepute pentru a fi aplicate în cadrul execuției bugetare curente.
Printre exemplele date de Curte se află acordarea unor sporuri sau a unor sume fixe de la bugetul de stat.
Motivul invocat este că cetățenii nu au o imagine completă asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare pentru a putea evalua în mod obiectiv sustenabilitatea unor asemenea măsuri.
În interpretarea CCR, o creștere majoră a cheltuielilor publice presupune, în mod necesar, și posibilitatea unei creșteri a fiscalității, respectiv a taxelor și impozitelor prin care statul își acoperă cheltuielile.
Curtea consideră că aceasta este rațiunea principală a interdicției prevăzute de art. 74 alin. (2) din Constituție: protejarea echilibrului bugetar și a stabilității macroeconomice a statului.
Ce măsuri propuse de sindicate nu pot fi inițiate prin procedura cetățenească
CCR a analizat punctual măsurile cuprinse în proiectul susținut de cele 153.532 de persoane și a stabilit că acestea nu pot face obiectul unei inițiative legislative cetățenești, deoarece presupun efecte importante asupra bugetului public.
Printre acestea se află:
• Raportarea anumitor sporuri din învățământul preuniversitar la norma didactică de predare-învățare-evaluare, în loc de numărul mediu de ore lucrătoare;
• O majorare salarială de 10% aplicabilă la salariul de bază pentru personalul didactic încadrat în regim de plată cu ora care desfășoară și activități de management al clasei;
• O primă de instalare echivalentă cu trei salarii de bază pentru cadrul didactic titular din unități de învățământ aflate în zone defavorizate sau izolate;
• Raportarea burselor acordate studenților la salariul net al unui profesor debutant, în locul salariului minim pe economie;
• Reintroducerea burselor de excelență olimpică I/internațională;
• Acordarea burselor pentru românii de pretutindeni pe întreaga durată a anului calendaristic, în locul perioadei în care se desfășoară activitățile didactice;
• Acordarea, la data încetării de drept a contractului individual de muncă în urma pensionării, a două salarii raportate la ultimul salariu de bază pentru cadrele didactice și de cercetare din instituțiile de învățământ superior de stat;
• Abrogarea prevederilor referitoare la compensarea muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal doar cu timp liber corespunzător;
• Stabilirea „salariului de bază net cuvenit funcției de bază”, în locul „salariului net cuvenit funcției de bază”, drept indice de referință pentru acordarea voucherelor de vacanță pentru personalul din sistemul de învățământ;
• Obligarea Guvernului la plata într-o singură tranșă a sumelor câștigate prin hotărâri judecătorești de angajații din sistemul de învățământ.
CCR: măsurile modifică structura cheltuielilor statului
În motivarea Hotărârii nr. 1 din 15 iulie 2026, Curtea Constituțională arată că toate aceste măsuri presupun o majorare substanțială a bugetului de stat alocat educației în anul în curs și, în anumite situații, reintroducerea unor facilități fiscale care fuseseră abrogate.
„Aceste măsuri țin de politica fiscal-bugetară a statului, care integrează o normă cu caracter fiscal”, consideră CCR.
Judecătorii constituționali mai arată că măsurile analizate presupun decizii complexe, care afectează veniturile și cheltuielile publice la nivel național și modifică direct mecanismele de impunere și structura cheltuielilor statului, respectiv a bugetului de stat pe anul în curs.
În consecință, Curtea a concluzionat că acestea reprezintă reglementări cu caracter fiscal și nu pot fi promovate prin intermediul inițiativei legislative cetățenești.
Decizia CCR este cuprinsă în Hotărârea nr. 1 din 15 iulie 2026, publicată joi în Monitorul Oficial, și trasează astfel o interpretare mai largă a limitelor constituționale aplicabile proiectelor de lege inițiate direct de cetățeni.
