Un model penitenciar care pare desprins dintr-o stațiune, dar care are la bază o filozofie radical diferită despre pedeapsă și reintegrare.
O insulă din fiordul Oslo ascunde unul dintre cele mai neobișnuite sisteme penitenciare din lume. Este vorba despre Bastøy, închisoarea din Norvegia considerată una dintre cele mai blânde și umane instituții de acest tip, un loc în care conceptul tradițional de detenție este aproape complet răsturnat.
Pe insula cu o suprafață de aproximativ 2,6 kilometri pătrați trăiesc în jur de 115 deținuți bărbați, inclusiv persoane condamnate pentru fapte extrem de grave, precum omor, viol sau trafic de droguri.
La Bastøy nu există imaginea clasică a unei închisori. Nu sunt garduri înalte, sârmă ghimpată sau polițiști înarmați care să patruleze permanent printre clădiri. În locul zidurilor de beton, deținuții locuiesc în case din lemn, confortabile, în care sunt repartizați câte trei-patru persoane. Fiecare deținut are propria cheie de la cameră.
Viața de zi cu zi este organizată astfel încât să semene cât mai mult cu cea pe care oamenii o vor avea după eliberare. Între orele 08:30 și 15:30, deținuții trebuie să muncească sau să studieze.
O parte importantă a activităților se desfășoară în cadrul fermei ecologice a închisorii. Deținuții cultivă legume în sere și solarii, îngrijesc animale, taie lemne și participă la diferite activități gospodărești. Ei sunt implicați inclusiv în administrarea propriului feribot.
Pentru cheltuielile zilnice, primesc aproximativ 10-15 dolari pe zi, bani cu care își pot cumpăra alimente de la magazinul local.
După terminarea programului de muncă sau studiu, facilitățile disponibile pe insulă par greu de asociat cu imaginea unei închisori. Deținuții au acces la plaje unde pot înota și pescui, terenuri de tenis, saună, bibliotecă, iar pe insulă există chiar și o trupă de blues formată din deținuți.
Pentru cine privește sistemul penitenciar prin prisma modelelor clasice, Bastøy poate părea mai degrabă o stațiune decât o închisoare.
Însă autoritățile norvegiene susțin că scopul acestui model nu este confortul de dragul confortului, ci reintegrarea în societate.
Unul dintre argumentele invocate în favoarea acestui sistem este rata recidivei. La Bastøy, aceasta este prezentată la aproximativ 16%, în timp ce în unele sisteme penitenciare tradiționale din lume ratele de revenire în închisoare pot ajunge la 60-70%.
Filozofia din spatele sistemului norvegian pornește de la ideea că privarea de libertate reprezintă pedeapsa în sine, iar rolul penitenciarului este să pregătească persoana condamnată pentru momentul în care se va întoarce în comunitate.
Principiul este unul simplu și, în același timp, controversat: dacă un om este tratat în continuare ca un om, poate avea șansa să se schimbe. Dacă este izolat și tratat permanent ca un pericol, există riscul ca, după eliberare, să revină în societate fără să fi învățat să trăiască altfel.
Modelul Bastøy continuă să stârnească dezbateri în întreaga lume. Pentru unii, este dovada că reeducarea și responsabilizarea pot funcționa mai bine decât pedeapsa bazată exclusiv pe izolarea și controlul strict al deținuților. Pentru alții, un asemenea sistem ar fi dificil de aplicat în țări în care condițiile sociale, infrastructura penitenciară și nivelul de disciplină sunt foarte diferite.
