O asistentă medicală din Spania, concediată disciplinar după aproape 18 ani de muncă, a obținut câștig de cauză în instanță. Înalta Curte de Justiție din La Rioja a stabilit că motivele invocate de angajator nu erau suficient de grave pentru a justifica încetarea raportului de muncă.
Instanța a obligat compania de asigurări medicale să o reintegreze sau să îi plătească despăgubiri în valoare de 62.598 de euro. Lipsa asistentei de la o ședință clinică și menționarea deficitului de personal într-un e-mail nu au fost considerate abateri suficient de grave pentru o concediere disciplinară.
Femeia lucra pentru companie din anul 2007 și, potrivit publicației Noticias Trabajo, nu fusese sancționată, mustrată sau avertizată anterior.
Compania a început procedura disciplinară la 11 decembrie 2024, iar puțin peste o săptămână mai târziu a anunțat-o că este concediată disciplinar pentru abateri considerate foarte grave, în baza articolului 70.3.m din Contractul Colectiv de Muncă. Angajatorul a invocat lipsa disciplinei la locul de muncă și o atitudine conflictuală constantă față de superiori.
De la ce a pornit conflictul
Printre exemplele invocate de companie s-a numărat un conflict izbucnit la sfârșitul lunii octombrie, în timpul unei ședințe clinice.
Asistenta nu a fost de acord cu coordonatorul medical în privința criteriilor care trebuiau aplicate în cazul unui pacient aflat în concediu medical și care dorea să călătorească în străinătate. Discuția a degenerat, iar coordonatorul i-a cerut să părăsească videoconferința.
Asistenta i-ar fi răspuns că, dacă părăsește ședința, nu va mai participa la astfel de întâlniri. Două săptămâni mai târziu, ea nu a participat la următoarea ședință clinică, deși era programată să fie prezentă.
În decizia de concediere au fost menționate și mai multe e-mailuri. Într-unul dintre acestea, asistenta s-a adresat managerilor regionali și a pus sub semnul întrebării modul în care medicul din centrul în care lucra își desfășura activitatea, fără o notificare prealabilă.
Într-un alt e-mail, trimis unui angajat al FREMAP, ea a explicat că lipsa de personal îngreuna îndeplinirea anumitor sarcini și a făcut inclusiv comentarii personale, printre care: „Ei bine, îmi pare rău, dar sunt doar asistentă medicală”.
Prima instanță a considerat concedierea justificată
Cazul a ajuns în instanță, iar prima instanță a considerat că măsura concedierii era justificată. Judecătorul a apreciat că absența asistentei de la ședința clinică și încălcarea codului de conduită al companiei reprezentau abateri foarte grave și dovedite.
Angajata a contestat decizia și a făcut apel la Înalta Curte de Justiție din La Rioja. Ea a solicitat modificarea faptelor reținute de prima instanță și a reclamat aplicarea necorespunzătoare a unor prevederi din Statutul lucrătorilor și a regimului disciplinar prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă.
Instanța superioară a considerat concedierea nejustificată
Înalta Curte de Justiție din La Rioja a criticat prima instanță pentru că și-a bazat decizia pe fapte care nu erau menționate în notificarea de concediere.
Prin urmare, instanța superioară și-a limitat analiza la două acțiuni care puteau fi luate în considerare: absența de la ședința clinică din 14 noiembrie și e-mailul transmis către FREMAP pe 29 octombrie.
În ceea ce privește absența de la ședință, instanța a constatat că, deși participarea era obligatorie, compania nu îi transmisese angajatei un ordin „specific, precis și clar” pe care aceasta să îl fi încălcat într-o manieră suficient de gravă pentru a constitui o abatere foarte gravă.
Judecătorii au mai stabilit că acțiunea asistentei nu reprezenta o încălcare clară a disciplinei și nici nu provocase un prejudiciu grav companiei de asigurări medicale.
În cazul e-mailului, instanța a constatat că asistenta nu refuzase să furnizeze documentele solicitate. Ea explicase că întârzierile erau cauzate de lipsa de personal și de necesitatea de a acorda prioritate îngrijirii pacienților.
Deși în mesaj existau și câteva comentarii personale, instanța a apreciat că acestea, în sine, nu justificau concedierea.
Concedierea, considerată disproporționată
Înalta Curte de Justiție a concluzionat că cele două fapte puteau face obiectul unor sancțiuni disciplinare, însă nu erau suficient de grave pentru încetarea raportului de muncă. Potrivit instanței, acestea puteau fi încadrate cel mult drept abateri minore sau grave, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă.
Judecătorii au aplicat și principiul proporționalității, luând în considerare faptul că asistenta lucra pentru companie de aproape 18 ani și nu avea antecedente disciplinare.
În consecință, Înalta Curte de Justiție din La Rioja a admis apelul și a declarat concedierea nejustificată. Compania trebuie să o reintegreze pe angajată sau să îi plătească despăgubiri de 62.598 de euro.
