Ahmet Uğur Pakcan, patronul lanțului de restaurante Dristor Doner Kebap, a fost arestat preventiv în Turcia, alături de alte zeci de persoane, într-un dosar instrumentat de procurorii turci privind o presupusă grupare de crimă organizată și spălare de bani.
Ancheta, coordonată de Parchetul din Ankara, vizează acuzații de conducere a unei organizații criminale, fraudă în formă agravată, încălcarea legislației fiscale și spălarea banilor proveniți din activități infracționale.
Potrivit relatărilor apărute marți în presa turcă, ancheta privind presupusa organizație criminală condusă de Alihan Kuriş, aflat în prezent în detenție, s-a extins după apariția unor noi declarații despre o rețea de transfer de fonduri care ar fi operat prin România. Totodată, anchetatorii au descoperit un sistem privat de comunicare despre care susțin că era utilizat de aproximativ 3.300 de membri ai structurii de conducere a grupării.
Ziarul Sabah a relatat că anchetatorii au obținut declarația lui G.K., care a susținut că a fost anterior asociat într-un lanț de restaurante de tip döner din România, prin intermediul unei cunoștințe. Acesta le-ar fi furnizat autorităților informații despre presupusele operațiuni ale grupului în România.
Pakcan, indicat drept reprezentant al grupării în România
În declarația sa, G.K. l-a identificat pe Ahmet Uğur Pakcan drept „mâna dreaptă” a lui Alihan Kuriş și ar fi susținut că acesta era reprezentantul grupului în România și una dintre persoanele-cheie în coordonarea activităților din regiunea Balcanilor.
Martorul a afirmat că Pakcan ar fi administrat o rețea financiară importantă prin intermediul afacerilor sale, inclusiv lanțul de restaurante Dristor Döner și casele de schimb valutar Dristor din București.
De asemenea, G.K. a susținut că Pakcan era singurul responsabil oficial al unui cămin studențesc din București despre care anchetatorii suspectează că ar fi fost implicat în operațiunile financiare ale grupului.
Potrivit mărturiei, studenții cazați în respectivul cămin ar fi fost folosiți pentru transferul unor sume importante de bani între Turcia și România.
Banii ar fi fost transportați în bagajele studenților
G.K. a declarat că studenții care călătoreau în Turcia în perioada vacanțelor erau direcționați către M.A., un avocat din Istanbul despre care susține că avea legături cu gruparea.
Înainte de revenirea în România, în bagajele studenților ar fi fost introduse sume importante în dolari americani, euro și lire sterline.
Martorul a susținut că aceștia primeau instrucțiuni să nu deschidă valizele până la sosirea în România. Ulterior, banii ar fi fost preluați la București de membri ai organizației și introduși în circuitul financiar al grupării.
Tot G.K. a afirmat că membrii grupului și studenții din cămin s-ar fi întâlnit în fiecare zi de joi pentru rugăciuni îndreptate împotriva guvernului turc.
Acesta a declarat că a aflat despre respectivele întâlniri în timpul unei vizite în România, iar informația i-ar fi fost confirmată ulterior de partenerul său de afaceri.
Întâlniri secrete într-un complex de vile din Bolu
Potrivit aceleiași declarații, Ahmet Uğur Pakcan și Alihan Kuriş ar fi organizat întâlniri secrete într-un complex de vile din provincia Bolu, în nord-vestul Turciei.
Complexul „Binbir Evler”, situat în zona satului Gövem din Bolu, a fost descris de G.K. drept centrul de coordonare al grupării, unde ar fi fost depozitate fonduri obținute pe căi ilicite.
Martorul a mai afirmat că Pakcan ar fi participat, la ordinul lui Kuriş, la funeraliile lui Fetullah Gülen, liderul Grupării Teroriste Güleniste (FETÖ), stabilit în Statele Unite. Potrivit declarației, înregistrările privind călătoriile internaționale ale lui Pakcan ar putea confirma această deplasare.
Sistem secret de comunicare pentru aproximativ 3.300 de persoane
În timpul anchetei, investigatorii au descoperit un sistem închis de comunicare și gestionare a datelor, denumit „Glooper”, despre care susțin că era utilizat de membrii din eșaloanele superioare ale grupului.
Analizele digitale au indicat că aplicația Glooper nu era disponibilă pe platforme publice precum Apple App Store sau Google Play Store și nu putea fi accesată de publicul larg.
Potrivit anchetatorilor, sistemul ar fi fost dezvoltat special în India, la solicitarea lui Alihan Kuriş, și distribuit către aproximativ 3.300 de persoane din structura de conducere a organizației.
Glooper nu ar fi fost doar o aplicație de mesagerie, ci o infrastructură digitală destinată gestionării informațiilor despre cămine, personal, activități administrative și aspecte financiare.
Prin intermediul sistemului ar fi fost transmise instrucțiuni de la liderii grupării, precum și alte informații considerate sensibile de anchetatori.
Autentificare în trei etape
Accesul la Glooper era protejat printr-un mecanism de autentificare în trei etape: parolă, verificare biometrică și autorizare externă.
Potrivit constatărilor investigatorilor, simpla deținere a parolei sau a dispozitivului unui utilizator nu era suficientă pentru accesarea sistemului. Utilizatorii trebuiau să treacă de verificarea biometrică și să obțină, în plus, o autorizare externă.
Autoritățile consideră că aceste măsuri de securitate aveau rolul de a permite accesul exclusiv utilizatorilor aprobați în prealabil și de a menține o rețea de comunicare strict controlată.
Anchetatorii au mai descoperit că, pentru comunicarea cu instructorii religioși, era utilizat un sistem intern separat, bazat pe e-mailuri criptate. Glooper ar fi fost rezervat în principal comunicării la nivelul conducerii, operațiunilor administrative și procesării datelor.
Descoperirea a generat comparații cu ByLock, aplicația de mesagerie criptată despre care autoritățile turce au susținut că a fost utilizată de membri ai FETÖ.
Anchetatorii au precizat însă că nu au stabilit că Glooper și ByLock folosesc aceeași infrastructură tehnică. Similitudinile semnalate vizează, potrivit acestora, caracterul închis al rețelelor de utilizatori și funcțiile de comunicare criptată.
Acuzațiile prezentate în dosar fac obiectul anchetei autorităților turce, iar informațiile privind implicarea persoanelor menționate provin, în această etapă, din declarațiile martorului și din constatările investigatorilor.
