De la o zi la alta, cu un preşedinte absent şi cu un parlament dominat de extremişti, România se afundă în mlaştina autoritarismului. Ultima năzbâtie ne-ar scoate, oficial, din rândul statelor democratice. AUR a propus o lege prin care îi obligă pe oficiali să pupe drapelul României. Absenţa de la ceremoniile dedicate drapelului ar urma să se pedepsească drastic, cu amenzi masive şi cu acuzaţia de abuz în serviciu.
Au mai avut şi alţii idei stupide, însă asta parcă sare orice cal şi orice măgar. Pentru început, trebuie spus că o asemenea lege nu există în nici un stat democratic. Dimpotrivă. Curtea Supremă a Statelor Unite a stabilit, în cazul State Board of Education v. Barnette (1943), că obligarea unei persoane să salute sau să jure pe steag este neconstituţională.
Acest proiect de lege este un pas către visul de AUR, în care România arată ca o tabără de muncă a Mişcării Legionare. Asemenea prevederi nu au existat decât în regimurile totalitare şi în dictaturile cele mai brutale. AUR nu ne spune de unde a luat această bazaconie, însă cel mai plauzibil candidat este Germania nazistă, unde în 1933 salutul nazist a devenit obligatoriu pentru toţi funcţionarii publici, ne-efectuarea sa fiind asimilată infracţiunii de trădare.
O mână de regimuri au adoptat, la rândul lor, legi asemănătoare. În Italia fascistă, Benito Mussolini a decretat salutul roman (saluto romano) drept obligatoriu în toate instituţiile publice, şcoli şi la evenimentele oficiale. Refuzul de a executa salutul ducea la pierderea locului de muncă, bătăi din partea trupelor Cămăşile Negre sau exil intern. În Coreea de Nord plecăciunea în faţa statuilor şi portretelor liderului suprem este obligatorie prin norme de stat. În Japonia imperială, venerarea portretelor împăratului era impusă prin lege, sub ameninţarea unor sancţiuni grave.
Înţeleg că proiectul noii legi mai include şi o rugăciune, scrisă de un…
