Tot mai mulți oameni ajung să trăiască în cuplu ca niște colegi de apartament. Fiecare are propriul job, propriul cerc de prieteni și propriile pasiuni, iar timpul și atenția acordate partenerului devin tot mai puține. Nu se întâmplă peste noapte. Distanța se instalează treptat, în luni sau chiar ani de tăcere, lipsă de comunicare și neînțelegeri nerezolvate. De multe ori, despărțirea emoțională apare cu mult înaintea celei fizice.
„Singură am fost în amândouă relațiile”, spun oameni care, deși au avut un partener alături, au simțit că duc singuri greutatea unei relații.
„Locuiam împreună, dar dacă nu există comunicare și încredere, relația se rupe”, mărturisesc alții.
Relația se poate destrăma fără ca cei doi să se despartă imediat. Ea rămâne, uneori, doar ca un paravan în spatele căruia fiecare își continuă propria viață. Astfel, tot mai mulți oameni aflați într-un cuplu ajung să se simtă, de fapt, singuri în doi.
„Singurătatea în doi este dată de diferențele mari psiho-emoționale dintre cei doi membri ai cuplului. Unul dintre ei ajunge într-o zonă de compromis, în timp ce celălalt își dorește să evolueze”, explică psihologul Radu Leca.
Mediatorul Năstase Steluța vorbește și despre lipsa dorinței de a mai lupta pentru relație. „Vorbim aici și de egoism. Celălalt nu vrea să mai lupte, vrea să lupte doar pentru el”, spune aceasta.
De cele mai multe ori, ruptura nu apare brusc, ci se construiește în timp. Iulian, în vârstă de 23 de ani, a simțit cum apropierea dintre el și partenera sa a dispărut treptat. Chiar și așa, cei doi au rămas împreună încă trei ani, în principal de dragul copilului pe care îl aveau.
Locuiați împreună?
Iulian, 23 de ani: Da. I-am oferit ceea ce a trebuit, iar după trei luni de zile, când a văzut, a început să se schimbe.
În ce sens?
Iulian: Să controleze.
Ce îți lipsea cel mai mult?
Iulian: Afecțiunea. Nu mă respecta, nu accepta că a greșit și spunea că eu sunt vinovatul.
Ați continuat să fiți singuri în doi?
Iulian: Am continuat pentru că avem și un copil.
Copiii reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii aleg să rămână într-o relație în care conexiunea emoțională s-a pierdut. În cabinetele psihologilor apar însă și alte explicații: dependența financiară, o casă sau un credit luat împreună, o afacere comună, teama de a recunoaște în fața celor din jur că relația a eșuat sau, pur și simplu, comoditatea.
„Spre rușinea mea, am judecat femeile care fac asta și, când ajungi în punctul acela, îți dai seama: «Stai, că nu e chiar așa». Este greu să pleci dintr-o relație în care ești atașat emoțional, dar știi că nu îți este bine”, spune Camelia, în vârstă de 20 de ani.
Sociologul Alexandru Pleșea explică faptul că singurătatea într-o relație apare atunci când legătura dintre parteneri nu mai este întreținută.
„Singurătatea în relație își face loc atunci când cuplul există, dar cei doi nu se mai joacă, nu mai comunică, nu mai sunt sinceri sau nu mai au nevoie de intimitate și încep să întărească distanțarea dintre ei. Indiferența este efectul unui astfel de timp în care interesul real pentru nevoile și bucuriile celuilalt dispare, iar odată cu el dispare și implicarea activă”, spune acesta.
Uneori, nici măcar timpul petrecut împreună nu garantează apropierea. Poți fi zi de zi lângă partener, să lucrați în aceeași casă și să împărțiți același spațiu, fără să mai existe însă o conexiune reală între voi.
Este și cazul lui Cătălin, în vârstă de 27 de ani.
„Lucram amândoi remote, stăteam foarte aproape, dar fiecare era cu treaba lui. Atunci când cineva nu îți respectă dorințele, la un moment dat începi să te detașezi. Nu mai ții cont de părerea celuilalt. La un moment dat, celălalt își dorea mai multe lucruri, eu nu eram de acord, se ajungea la discuții, iar apoi, ușor-ușor, m-am detașat, pentru că am simțit că nu este ce trebuie pentru mine”, povestește Cătălin.
Pentru psihologul Radu Leca, această stare merge dincolo de simpla lipsă a unei persoane lângă tine.
„Singurătatea în doi se referă la singurătatea emoțională. Când ajungem să fim singuri în doi, ajungem să fim singuri în sine”, spune acesta.
Primele semne ale unei astfel de rupturi sunt, de multe ori, lipsa comunicării și retragerea fiecăruia în propriul univers.
„Primele semnale sunt lipsa comunicării. În momentul în care ajung acasă, fiecare se duce în colțul lui”, explică mediatorul Năstase Steluța.
În unele situații, distanțarea emoțională poate crea loc și pentru relații extraconjugale.
„Locuiam împreună. M-am despărțit. Eu aveam o fetiță de doi ani cu el, iar el avea cu altă femeie un copil de trei luni”, povestește o femeie.
Sentimentul de singurătate în relație este tot mai des întâlnit. Aproape 30% dintre cuplurile care trăiesc în concubinaj spun că se confruntă cu acest sentiment, iar în cazul cuplurilor căsătorite procentul este similar.
În multe relații, despărțirea nu începe în ziua în care unul dintre parteneri pleacă. Începe mult mai devreme: atunci când nu mai există dialog, interes, afecțiune și dorința de a lupta împreună. Iar uneori, chiar dacă doi oameni împart aceeași casă și aceeași viață, ajung să trăiască, în realitate, complet separat.
