Fermierii și traderii români reclamă o situație care riscă să afecteze exporturile de cereale: transporturile feroviare cu marfă din Ucraina ar beneficia de prioritate către portul Constanța, în timp ce producătorii autohtoni întâmpină dificultăți în găsirea vagoanelor și trenurilor necesare pentru livrările contractate.
Problema apare într-un moment important pentru piața cerealelor. În perioada 7-14 august, prețul de export al grâului românesc pentru morărit, cu un conținut de proteine de 12%, a crescut cu aproximativ 6 dolari pe tonă, ajungând la 260 de dolari pe tonă, FOB Constanța.
România rămâne unul dintre furnizorii importanți de grâu din regiunea Mării Negre, într-un context în care războiul și problemele logistice afectează fluxurile comerciale ale altor mari exportatori. Tocmai de aceea, accesul rapid la infrastructura de transport și la portul Constanța este esențial pentru fermierii și comercianții români.
Potrivit reclamațiilor venite din piață, în ultima perioadă, trenurile de marfă disponibile din zona Siret și din regiunile nord-estice ale țării ar fi fost alocate cu prioritate pentru transportul cerealelor de origine ucraineană către Constanța.
Fermierii și traderii români susțin că această situație le pune în dificultate respectarea termenelor asumate prin contractele de export. În comerțul cu cereale, întârzierile de câteva zile pot însemna costuri suplimentare, penalități sau chiar pierderea unor oportunități comerciale.
Transportul pe șosea nu este considerat o alternativă eficientă. Potrivit operatorilor din piață, costurile logistice ar putea crește semnificativ, în unele cazuri chiar să se dubleze, ceea ce ar reduce competitivitatea cerealelor românești pe piețele externe.
Portul Constanța reprezintă una dintre principalele porți de export pentru cerealele din regiunea Mării Negre, iar capacitatea infrastructurii feroviare care leagă zonele agricole de port este o miză strategică pentru economia agricolă românească.
Fermierii cer ca facilitarea tranzitului cerealelor ucrainene să nu se facă în detrimentul exportatorilor români. Aceștia susțin că România trebuie să își păstreze capacitatea de a-și transporta propria producție către piețele externe, mai ales în plin sezon de export.
Deocamdată, acuzațiile vizează modul în care este alocată capacitatea de transport feroviar. Situația readuce însă în discuție o problemă mai veche: cum poate România să sprijine tranzitul cerealelor ucrainene, fără ca fermierii români să ajungă să suporte costurile unor blocaje logistice care le pot afecta direct afacerile.
