Ticurile la copii: când sunt normale și când trebuie exclusă epilepsia

Ticurile sunt mișcări sau sunete involuntare care pot fi observate frecvent în copilărie, inclusiv la sugari. Deși sunt vizibile, originea lor nu este pe deplin explicată, iar nici neuroștiința nu oferă încă un răspuns complet. Cert este că acestea pot fi gestionate cu ajutor medical adecvat, după ce medicul exclude posibilitatea epilepsiei.

În practica medicală, părinților li se recomandă să filmeze episoadele în care copilul prezintă mișcări sau sunete involuntare, deoarece aceste înregistrări sunt foarte utile pentru stabilirea unui diagnostic corect. Medicii subliniază că aceste materiale fac parte din procesul de evaluare.

În cazurile suspecte, este esențial ca medicul să excludă o criză epileptică. Cristina Moțoescu, medic primar în neurologie pediatrică, explică faptul că mulți copii prezintă manifestări care nu sunt epileptice, dar pot semăna cu o criză. Există chiar și sugari diagnosticați inițial cu epilepsie, deși ulterior se constată că nu suferă de această boală. De asemenea, sunt numeroși copii care urmează tratament antiepileptic fără a avea epilepsie.

Studiile arată că aproximativ 40% dintre mișcările involuntare observate la sugari nu sunt cauzate de epilepsie. Din acest motiv, filmarea episoadelor și prezentarea lor medicului sunt foarte importante.

Specialistul mai precizează că unele ticuri pot fi tranzitorii, apărând într-o anumită perioadă a copilăriei, sau pot evolua în timp către o tulburare de tip „boala ticurilor”. Aceasta poate fi tratată, însă ticurile tranzitorii nu au încă un tratament specific, deoarece nu este pe deplin cunoscută cauza lor. În unele situații, chiar și traumele emoționale pot declanșa astfel de manifestări.

Un exemplu clinic descris de medic arată cum un copil de 8 ani, aflat într-o perioadă dificilă din punct de vedere familial, a dezvoltat mișcări involuntare. Observarea și filmarea acestor episoade au ajutat la stabilirea conduitei terapeutice adecvate.

În schimb, crizele epileptice sunt diagnosticate prin investigații speciale, precum video-EEG, metodă care înregistrează simultan activitatea cerebrală și comportamentul copilului, folosind o cameră video și monitorizarea undelor cerebrale.

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente