Adrian Pleșca, cunoscut publicului drept Artan, a murit marți, 2 decembrie, la vârsta de 64 de ani. Membru fondator al trupelor Timpuri Noi și Partizan, el a fost una dintre vocile definitorii ale rockului românesc. „Drum bun, Adrian «Artan» Pleșca! Mulțumim!”, a transmis Radio Guerrilla pe Facebook.
Născut în 1961 la București, Artan a devenit o prezență marcantă în muzica rock încă din anii ’80, când a fondat trupa Timpuri Noi (1982). Porecla „Artan” o primise încă de la vârsta de 7 ani, de la un vecin mai mare, și l-a însoțit întreaga viață. A copilărit în cartierul Titan, unde își petrecea mult timp în parc, lucru care, după cum povestea, i-a afectat disciplina la învățătură.
A urmat Politehnica București, la Metalurgie, însă anii de studenție au fost marcați de activitatea intensă în trupa Timpuri Noi. Repetițiile ajungeau adesea la 12 ore pe zi, fapt care l-a făcut să repete anul de trei ori. Cu toate acestea, și-a finalizat studiile, mai ales prin muncă și mai puțin prin „învârtit examene”, după cum spunea autoironic.
În anii ’80, Timpuri Noi era o formație nonconformistă, cu versuri îndrăznețe și spectacole energice în Club A, apreciate de public. Rockul contestatar pe care îl practica îi aducea adrenalină și succes, într-un context politic restrictiv. După 1990, trupa a rămas influentă în muzica românească, iar Artan a activat timp de două decenii și în Corul Radio (1990–2011).
Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în 2010, artistul spunea cu modestie și ironie:
„Nu mă pricep la nimic şi caut metode alternative. Cei care se pricep prin metode directe impuse ca metode oficiale sunt colegii şi prietenii noştri din campaniile electorale dotate cu ro’, cu po’ şi cu populară. Iar când spun că nu pricep la nimic nu e vorba numai de instrumentele vioară, pian şi contrabas, ci de nimic, după cum foarte bine v-am spus şi mai înainte – aşa încât ar fi nepotrivit să apreciez eu pe care le consider drept imposibile şi de ce. Deşi este foarte tentant ca tu – deşi să nu ştii absolut nimic – totuşi să vorbeşti”.
Tot atunci, el explica diferența fundamentală dintre un grup pop și unul rock:
„Un grup pop are un solist şi un acompaniament, precum Savoy cu Angela Similea sau cu Marian Nistor. Un grup rock este format din artişti care, ideal, sunt inamovibili, deoarece fiecare îşi dezvoltă propriul mesaj muzical, iar abia în al doilea rând se subordonează unui discurs principal. Numai topologia face ca solistul să fie mai vizibil, mereu în față. La spectacole, ponderea noastră pare diferită, dar în interiorul formației ea nu este. Noi toţi ştim acest lucru. Aşa că trebuie învinsă doar o aparenţă.”
