Nemulțumirile în rândul angajaților Complexului Energetic Oltenia (CEO) se amplifică, pe fondul pierderii unor drepturi salariale, al condițiilor de muncă tot mai dificile și al deficitului major de personal. În acest context tensionat, liderii sindicali sunt criticați deschis de propriii membri, fiind acuzați de lipsă de implicare și transparență.
Nicolae Mitea, angajat al Carierei Miniere Roșia, atrage atenția asupra lipsei de comunicare dintre inspectori sociali, liderii de sindicat și salariați. Acesta susține că discuțiile cu administrația nu sunt făcute publice, iar angajații nu sunt informați cu privire la întâlniri, teme abordate sau eventuale soluții, în timp ce unii reprezentanți sindicali beneficiază în continuare de un spor de confidențialitate de 5%.
„Inspectorii sociali încă mai au sporul de 5% pentru tăcere. Oricum nu comunică nimic și nu ar avea nevoie de un spor pentru asta. Noi nu știm când se întâlnesc, dacă se întâlnesc, ce discută. Sunt probleme zilnice ale fiecărui salariat, dar și probleme generale – economii la fondul de salarii, posibile creșteri de venituri, ce urmează anul viitor. Se mai adaugă ceva la salariu sau la bonurile de masă? Nu ni se spune absolut nimic. Care mai este rostul acestui spor, din moment ce tac și fără el?”, a declarat Nicolae Mitea.
Criticile apar într-un an dificil pentru angajații CEO, care au pierdut mai multe drepturi importante, printre care voucherul de vacanță în valoare de 3.000 de lei. În același timp, volumul de muncă a crescut semnificativ, din cauza lipsei a mii de angajați. În carierele miniere, salariații lucrează mult sub normativ, fiind nevoiți să suplinească deficitul de personal, în condiții tot mai grele.
Problemele sunt accentuate de starea precară a infrastructurii din perimetrele miniere. În perioadele ploioase, noroiul îngreunează serios activitatea, din cauza lipsei drumurilor de acces, o situație cunoscută de ani de zile, dar rămasă nerezolvată. Totodată, utilajele sunt uzate fizic și moral, iar fiecare zi de muncă presupune riscuri reale pentru siguranța angajaților.
În timp ce minerii și energeticienii se confruntă cu pericole constante, incertitudini salariale și drepturi diminuate, sindicatele sunt percepute tot mai mult ca fiind deconectate de realitatea din teren, incapabile sau dezinteresate să apere interesele celor pe care ar trebui să îi reprezinte.
Lipsa de reacție, informare și presiune publică din partea liderilor sindicali adâncește frustrarea salariaților, care ajung să se întrebe tot mai des care mai este rolul sindicatelor într-o companie aflată în declin, dar în care munca se desfășoară la limita suportabilului.
