Sarcofagul în care se află mormântul voievodului Mircea cel Bătrân, situat la Mănăstirea Cozia, este cel original și nu a fost mutat niciodată, susțin arheologii vâlceni care au redeschis recent mormântul, la aproape un secol de la prima cercetare arheologică. Specialiștii au fost impresionați de starea foarte bună de conservare a acestui sarcofag, considerat unic în România. Totodată, cercetările recente contrazic mitul potrivit căruia sarcofagul ar fi fost mutat la începutul secolului al XX-lea, informează Agerpres.
La acest amplu proiect de cercetare participă specialiști de la Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” și Centrul de Cercetări Antropologice și Biomedicale „Olga Necrasov” din cadrul Filialei Iași a Academiei Române. Proiectul are un dublu obiectiv: realizarea descărcării de sarcină arheologică a monumentelor care alcătuiesc ansamblul monahal din stațiunea Călimănești, în vederea restaurării acestora, și verificarea autenticității sarcofagului, care se remarcă printr-o formă unică în rândul mormintelor boierești și domnești din România.
În arhiva Institutului Național al Patrimoniului există mai multe cereri datate în jurul anului 1930 privind mutarea sarcofagului de la Mănăstirea Cozia la Muzeul Național de Istorie. Pornind de la aceste documente, arheologii au dorit să clarifice dacă sarcofagul a fost într-adevăr mutat. Concluzia cercetării este însă clară: sarcofagul nu a fost mutat, este cel original și se află într-o stare bună de conservare.
„Este un sarcofag din piatră, unic în România, prevăzut cu o nișă cefalică, specifică mormintelor din Europa Apuseană din perioada secolelor V–XV d.Hr. Mormântul a fost cercetat pentru prima dată în perioada interbelică, în cadrul unui proiect de restaurare început în anul 1927. Alături de sarcofagul voievodului se află și mormântul mamei lui Mihai Viteazul, călugărița Teofana. În 1938, osemintele domnitorului și ale Teofanei au fost depuse în cutii de marmură de Rusciuk și așezate în acest sarcofag, care, tot atunci, a fost ridicat și amplasat pe un strat de umplutură, fiind adăugate o placă betonată și o piatră de mormânt frumos sculptată”, a declarat arheologul Ion Tuțulescu.
Mircea cel Bătrân a murit la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat la 4 februarie 1418, la Mănăstirea Cozia, ctitoria sa de la Călimănești, conform dorinței sale. De-a lungul timpului, atât mormântul domnitorului, cât și biserica în care se află au fost profanate în mai multe rânduri.
Primele informații certe despre profanarea mormântului datează din anul 1821, când trupele eteriste, aflate în retragere spre Transilvania după înfrângerea de la Drăgășani, au jefuit mănăstirea și mormântul voievodului. O altă profanare este consemnată în timpul ocupației germane din anii 1916–1918. Într-un document din martie 1919, superiorul mănăstirii, protosinghelul Anastasie Popescu, îi scria Ministerului Culturii că „Monumentul Cozia se află într-o stare jalnică, de plâns, din cauza armatelor inamice care, în invazie pe marginea Oltului, au prădat și au profanat acest sfânt lăcaș, biserica și paraclisul transformându-le în grajd de cai, iar casele devastându-le și lăsându-le într-o completă ruină”.
Trupele de ocupație au spart piatra comemorativă de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân, aceasta fiind refăcută în anul 1936, cu o pisanie alcătuită de Nicolae Iorga. În 1938, piatra a fost înlocuită cu actuala piatră funerară, adusă din Bulgaria, care se află și astăzi pe mormântul voievodului. Arheologii sunt de părere că cercetările în desfășurare vor aduce noi informații valoroase despre întregul ansamblu monahal.
Mănăstirea Cozia, situată pe Valea Oltului, este considerată cea mai importantă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân (1355–1418), deși unele surse îl indică pe tatăl său, Radu I (1330–1383), drept ctitor, mănăstirea fiind cunoscută inițial sub numele de Nucet. Slujba de sfințire a avut loc la 18 mai 1388 și a fost oficiată de Sfântul Nicodim de la Tismana, reorganizatorul vieții monahale din Oltenia și întemeietor al mănăstirilor Vodița și Tismana. Primul egumen al Coziei a fost ieromonahul Chir Gavriil, ucenicul său.
Ansamblul Mănăstirii Cozia, monument istoric de importanță națională, cuprinde biserica „Sfânta Treime”, datată la 1388, cu pridvor adăugat pe latura de vest între anii 1705–1707; paraclisul „Adormirea Maicii Domnului”, amplasat în colțul sud-estic al incintei și datat la 1583; paraclisul „Duminica Tuturor Sfinților”, situat în colțul nord-estic, datat la 1710 și parțial reconstruit între 1958–1959; trapeza din 1853, precum și clădirile incintei de pe laturile nord, sud și est, datate în secolele al XIV-lea, al XVI-lea și al XVIII-lea.
Recent, Mănăstirea Cozia a obținut o finanțare nerambursabilă prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021–2027, destinată consolidării, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor din ansamblu. Obiectivul investiției este creșterea numărului de vizitatori cu cel puțin 10%.
